Din cuprinsul articolului
România a pierdut în primă instanță procesul intentat de Pfizer pentru vaccinurile anti-COVID necomandate, iar decizia tribunalului din Bruxelles obligă statul român la plata a aproximativ 600 de milioane de euro.
La scurt timp după verdict, fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a reacționat public și a susținut că refuzul de a continua achiziția a fost justificat, în condițiile în care cererea reală de vaccinuri scăzuse, iar stocurile existente depășeau nevoile sistemului.
Cum s-a ajuns la proces
Litigiul are la bază contractele semnate de România în perioada pandemiei, când statele membre ale Uniunii Europene au achiziționat vaccinuri prin acorduri centralizate.
În 2021, România a semnat un contract suplimentar pentru 29 de milioane de doze de vaccin. Acestea urmau să fie comandate etapizat, însă ulterior autoritățile nu au mai plasat comenzile, invocând lipsa de necesitate.
Compania Pfizer a deschis acțiune în instanță în 2023, cerând executarea obligațiilor contractuale. Tribunalul din Bruxelles a decis că România nu a demonstrat că solicitarea companiei ar reprezenta un abuz de drept.
Explicațiile lui Alexandru Rafila
Fostul ministru al Sănătății susține că situația găsită la preluarea mandatului arăta un dezechilibru major între stocuri și cererea reală.
„Depozite pline cu milioane de doze care au expirat” și un interes în scădere pentru vaccinare sunt elementele pe care le invocă drept argumente pentru decizia de a nu continua achizițiile.
Potrivit acestuia, continuarea contractului ar fi însemnat blocarea unor sume importante din bugetul sănătății în produse care nu ar fi fost utilizate.
Rafila afirmă că au existat negocieri cu Pfizer și cu Comisia Europeană pentru reducerea cantităților sau găsirea unei soluții alternative, însă fără rezultat.
Ce s-a întâmplat cu dozele deja cumpărate
În perioada 2021–2023, România a achiziționat și plătit integral mai multe tranșe de vaccinuri, în valoare de aproximativ 1,2 miliarde de lei.
O parte dintre aceste doze au fost:
-
revândute către alte state, inclusiv Germania și Ungaria
-
donate către țări cu acces limitat la vaccinuri
-
distruse, după expirarea termenului de valabilitate
Potrivit datelor prezentate de autorități, peste 7,5 milioane de doze au fost valorificate prin revânzare, însă milioane de doze au fost eliminate, generând costuri suplimentare.
Poziția actualului ministru al Sănătății
Ministrul Alexandru Rogobete a precizat că decizia instanței este executorie, chiar dacă nu este definitivă.
Acesta a explicat diferența dintre contract și comandă: România și-a asumat achiziția prin contract, iar comenzile urmau să fie făcute ulterior, în funcție de necesar.
Problema a apărut în momentul în care contractul din 2021 a fost semnat, deși existau deja stocuri neutilizate, iar ulterior comenzile nu au mai fost lansate.
Un context comun și altor state
România nu este singurul stat implicat în astfel de litigii.
Polonia, aflată într-o situație similară, a fost obligată de aceeași instanță să plătească aproximativ 1,3 miliarde de euro.
În același timp, alte companii farmaceutice, precum Moderna, au renunțat la pretenții în situații comparabile, potrivit declarațiilor lui Alexandru Rafila.
De ce a scăzut cererea pentru vaccinuri
După vârful pandemiei, interesul populației pentru vaccinare a scăzut semnificativ.
Printre factorii invocați de autorități se numără:
-
apariția unor variante virale cu impact diferit
-
reducerea severității cazurilor
-
reticența unei părți a populației
-
atingerea unui anumit nivel de imunizare
Acest context a dus la un surplus de doze în multe state europene, nu doar în România.
Impactul asupra bugetului și sistemului sanitar
Suma de 600 de milioane de euro reprezintă o presiune semnificativă asupra bugetului public.
Rafila susține că alternativa ar fi fost și mai costisitoare, prin achiziția unor cantități care nu ar fi fost utilizate și ar fi trebuit ulterior distruse.
„Nu puteam semna plăți uriașe fără beneficii reale pentru pacienți”, a transmis fostul ministru.
Ce urmează
Decizia tribunalului din Bruxelles nu este definitivă, iar autoritățile române pot formula apel.
Până la o hotărâre finală, obligația de plată rămâne însă în vigoare, iar cazul continuă să fie analizat atât din punct de vedere juridic, cât și politic.
