Familia nu este despre teorie, ci despre practică. Despre conceptul de familie, fie ea tradițională sau nu, s-au scris multe lucruri în timp, însă familia nu este despre teorie, ci despre practică. Diferența dintre teorie și practică stă în valorile morale și personale ale fiecărui individ.
Suntem focusați pe lucrurile superficiale și, fără să ne dăm seama, de cele mai multe ori devenim superficiali pentru că ne îndepărtăm de esență.
Iată o parte din valorile familiei, indiferent de vârstă, de poziția socială, de veniturile financiare și chiar de sex. Fiecare dintre noi are dreptul să aleagă pe ce valori își construiește familia și odată ce avem posibilitatea să alegem, urmările acestei alegeri devin consecințele împlinirilor sau neîmplinirilor pe care le avem în raport cu propria familie, explică psihologul Eveline Osnaga, colaborator al Doctorului Zilei.
Dragoste
Atunci când o nouă familie se întemeiază este important ca la baza acestei inițiative să stea sentimentul puternic al partenerilor. Dacă motivația are la bază considerente financiare, politice, statut social, apariția unei sarcini nedorite atunci este puțin probabil ca evoluția familiei să fie una armonioasă.
Respect
Dacă relația are o fundație solidă, bazată pe sentimente profunde, atunci respectul este reciproc, ceea ce ne ajută să stăm departe de dependențe față de partener, de infidelitate, de invidie în ceea ce privește evoluția partenerilor.
Toleranță
Acceptarea că nu suntem la fel, că fiecare are dreptul să greșească, că nu avem aceleași viziuni asupra unui anumit lucru sau că pur și simplu suntem diferiți ne face să devenim mai toleranți și să găsim echilibru în viața de familie.
Sinceritate
Dacă suntem nevoiți să ne mințim membrii familiei de teama conflictelor, sau de teama de a fi judecați de aceștia, este limpede că nu există sinceritate și că la nivel incoștient alegem să mințim și chiar să ne lasăm mințiți sau manipulați de cei din jur.
Empatie
Când suntem capabili să empatizăm, comunicarea, toleranța și iertarea sunt mai ușor de aplicat. În acest context, empatia înseamnă conectare la nivel emoțional cu membrii familiei, înseamnă că suntem interesați de existența lor și, nu în ultimul rând, că îi cunoaștem sub diverse forme.
Iertare
Dacă în familie nu învățăm iertarea și, mai apoi, dacă nu o folosim, atunci mediul devine toxic din punct de vedere emoțional, pentru că după ce nu-i iertăm pe cei din jur învățăm să nu ne iertăm nici noi pe noi. Când iertarea nu există, atunci își face loc anxietatea, depresia, frustrarea, ceea ce face să scadă calitatea relațiilor.
Autenticitate
Atunci când suntem naturali și nu suntem în căutarea perfecțiunii în ceea ce ne privește și nici la cei din jurul nostru, avem șansa să legăm relații puternice cu familia. Autenticitatea poate însemna o perfecțiune personalizată, mergând pe principiul „e frumos ce îmi place mie”, nu pe principiul ce dă bine în societate. Să fii „cool” în viața de zi cu zi, nu doar pe rețele de socializare.
Generozitate
Este greu să acceptăm că atunci când oferim, de fapt, primim. Poate că sună ciudat, dar în realitate până nu învățăm să oferim, nici nu o să primim prea mult. Indiferent că vorbim de atenție, iubire, sprijin, înțelegere, bani sau orice altceva, trebuie să le oferim cu generozitate mai înainte de a le primi de la cei din jur.
Comunicare
Pe cât de banal sună, comunicarea joacă un rol foarte important. Cele mai multe cupluri ajung să se destrame când intervine lipsa de comunicare. Comunicarea dispare atunci când apare monotonia, când avem senzația că le știm pe toate despre cei din jurul nostru. Iar atunci când nu știm să rezolvăm conflictele care apar, se lasă tăcerea grea.
