Din cuprinsul articolului
Cele mai afectate de această boală sunt femeile, dar poate fi întâlnită şi la bărbaţi, fiind direct implicate glandele exocrine. De multe ori este afectat întregul corp, începand cu epiderma până la mucoasa vaginală.
Diagnosticarea acestei afecţiuni medicale este destul de dificilă şi, potrivit statisticilor, timpul scurs de la apariţia bolii până la depistarea ei propriu-zisă este de 6 ani. Numit după medicul oftalmolog suedez Henrik Sjögren, sindromul poate afecta persoane de toate vârstele.
Sindromul Sjogren este o tulburare autoimună în care glandele care secretă fluide sunt distruse de propriul sistem imuntar. Acesta atacă propriile celule şi ţesuturi sănătoase, provocând inflamarea glandelor afectate, iar secreţia normală de lacrimi sau saliva să se reducă treptat. Gustul şi mirosul pot să dispară.
Vârsta medie de apariţie este de 40-45 de ani, iar în aproximativ 50% din cazuri sindromul apare singur. Alterori, boala este însoţită de alte patologii ale tesutului conjunctiv: artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia sau polimiozita.
Cel mai adesea, simptomele în sindromul Sjogren sunt reprezentate de xerostomie (gură uscată) şi xeroftalmie )ochi uscaţi), mucoasele bucale şi conjunctivale fiind primele afectate. În general, aceste simptome descriu aşa numitele „sindroame sicca”. Unele persoane acuză şi stări de oboseală sau dureri articulare.
De asemenea, la unii pacienți pot să apară și alte tipuri de simptome, cum ar fi: astenie fizică sau oboseală nejustificată, leziuni la nivelul pielii, afectare neurologică, hematologică sau pulmonară.
Medicii atrag atenţia că sindromul Sjögren poate afecta mai multe organe, inclusiv pielea, plămânii, inima, rinichii și nervii. Pacienţii pot avea anemie, celulele albe din sange reduse, sau scăderea numarului de trombocite, precum şi un risc mai mare de a dezvolta de limfom.
Diagnosticul se bazează pe anamneza făcută de medic, împreună cu o baterie de analize complexe de sânge. Cel mai frecvent se testează anticorpii antinucleari – anticorpii anti-Ro/SS-A sunt cei mai specifici. Totodată poate fi recomandat şi testul Schirmer pentru demonstrarea hiposecreţiei lacrimale.
Atenţie! Uscăciunea căilor respiratorii poate provoca frecvente infecţii pulmonare, care pot duce chiar la pneumonii fatale.
Tratament paleativ în sindromul Sjogren
-lacrimi artificiale
-salivă artificială
-loţiuni pentru piele
-sprayuri nazale
-lubrifianţi vaginali
În cazurile mai complicate, medicul poate să indice terapia cu corticosteroizi. Unele medicamente care accentuează hipofuncţia salivară – cum ar fi diureticele, antihipertensivele şi antidepresivele – trebuie evitate.
