Ganglionii limfatici sunt grupări de celule limfatice si macrofagice, localizați pretutindeni în organism – la suprafață: pe gât, în jurul claviculei, în regiunea axilară și în regiunea inghinală sau în profunzime – în torace sau abdomen.
Creșterile în volum ale unor grupe ganglionare de la suprafață care se pot vedea sau simți la pipăit se numesc adenopatii.
Adenopatia poate fi sau nu dureroasă, însoțită sau nu de febră, dar în toate situațiile este un semn de boală, deoarece în mod normal ganglionii nu pot fi simțiți prin pipăit. În unele cazuri, adenopatia este situată pe partea unde se află afecțiunea față de care se impune mobilizarea apărării limfoganglionare – de exemplu, un furuncul al mâinii poate produce adenopatie în axila respectivă ( sub braț) sau un cancer mamar poate da adenopatie satelită în axila de aceeași parte. În alte situații, adenopatiile pot fi generalizate (cum ar fi în unele viroze sau forme de cancer limfatic).
Adenopatiile pot fi și profunde
Adenopatiile pot fi și profunde, în torace sau abdomen și atunci prezența lor este semnalată de către medicul radiolog. Medicul hematolog, medicul oncolog, în colaborare cu infecționistul vor decide dacă investigația trebuie extinsă în direcția depistării unei infecții, cu teste serologice, culturi. Cauza unei adenopatii persistente și cu anumite caractere se poate stabili numai prin biopsia ganglionară, recomandată de către specialist.
Trebuie reținut că primele semne ale bolii pot fi durerile, tumefierea în zonele cu grupe ganglionare, asociată sau nu cu scăderea în greutate, astenie, oboseală nejustificată, lipsa poftei de mâncare, transpirații nocturne abundente.
Când trebuie să ne facem griji
În general, ganglionii limfatici au câteva particularități care nu se asociază cu boli foarte grave: trebuie să fie moderat măriți în volum, nu foarte mari, în general sunt simetrici, nu sunt unilaterali, sunt mobili în planurile superficiale și profunde, nu sunt dureroși la palpare, au suprafața netedă, nu sunt aderenți între ei.
Ganglionii măriți în volum, cu suprafața neregulată, aderenți între ei, imobili, duri pot fi semnul unei boli grave dacă sunt însoțiți de paloare, pierdere în greutate, lipsa poftei de mâncare, stare febrilă prelungită. În asemenea situații, trebuie să ne prezentăm la medicul de familie, iar acesta, în caz de necesitate, ne trimite la specialist.
Câteva caracteristici orientative pentru auto-evaluarea ganglionilor:
-Mărimea: ganglionul normal este sub 1 cm, după anumiți autori ganglionii epitrohleari mai mari de 0,5 cm și cei inghinali peste 1,5 cm trebuie considerați anormali. La copii nodulii limfatici sunt anormali când sunt peste 2 cm.
– Durere/Sensibilitate: când un ganglion limfatic crește rapid în dimensiuni, capsula se află sub tensiune și cauzează durere. De obicei, durerea apare în urma unor procese infecțioase, chiar supurative.
Cauze ale măririi ganglionilor limfatici
– Infecții virale (principala cauză), inclusiv cu virusul HIV.
– Infecții cu bacterii, fungi, paraziți Faringita streptococica
– Afecțiuni ale țesutului conjunctiv (lupus sistemic, artrită reumatoidă Sindromul Sjogren, sarcoidoza)
– Limfom malign nehodgkinian sau boala lui Hodgkin
– Cancere metastazate ganglionar
– Reacții de corp străin (particule de silicon în organism, după implanturi mamare, de exemplu).
