Din cuprinsul articolului
Este de înțeles că părinții doresc să facă orice le stă în putință pentru a-și ajuta copiii să reușească din punct de vedere academic. Acest lucru ar putea arăta ca angajarea de tutori privați, înscrierea copiilor în mai multe activități extrașcolare sau plata pentru programe de vară de elită.
Această investiție ar putea deteriora dorința copiilor de a reuși, nu să o alimenteze, spune Jennifer Breheny Wallace, cercetător în domeniul parentingului și autor al cărții „Never Enough: When Achievement Pressure Becomes Toxic – and What We Can Do About It”, potrivit CNBC.
Ea numește fenomenul „efectul bisului”.
„Ideea este că copiii, în special în comunitățile bogate, pot purta o povară specială, care este de a reproduce bogăția părinților lor”, spune ea.
„Părinții și copiii știu astăzi că este mult mai greu, deoarece am introdus această inegalitate abruptă. Nu mai este un dat că fiecare generație se va descurca la fel de bine ca părinții lor, dacă nu chiar mai bine”.
„Se poate simți ca un eșec să nu poți să te descurci la fel de bine ca părinții tăi”
Părinții care pun presiune pe copiii lor pentru a avea la fel de mult succes financiar ca și ei nu este unic pentru această generație, dar realitățile economice cu care se confruntă copiii acum sunt.
Taxele de școlarizare și impozitel s-au dublat în ultimii 20 de ani, potrivit Consiliului Colegiului din Statele Unite. Prețurile locuințelor sunt, de asemenea, considerabil mai mari astăzi decât erau atunci când mulți părinți își cumpărau primele case.
În 1990, prețul mediu de vânzare al unei case în Statele Unite era de 149.075 de dolari, potrivit datelor de la Rezerva Federală din St. Louis. Astăzi, această sumă are aceeași putere de cumpărare ca aproximativ 360.000 de dolari. Acest lucru este considerabil mai mic decât prețul mediu de vânzare a unei case în 2022, care era de 535.500 de dolari.
În timpul cercetărilor sale, Wallace a intervievat un băiat din clasa a opta care a spus că vrea să fie arhitect când va fi mare. Dar, după ce a verificat salariul mediu al unui arhitect și prețul propriei case, s-a descurajat.
„Mi-am evaluat casa pe Zillow și nu mi-o pot permite”, a spus el.
„Nu este nevoie de un contabil pentru a descoperi stilul de viață al unui părinte. Deci, pentru copii, dacă nu ești capabil să reproduci asta, se înregistrează ca nefiind capabil să se ridice la nivelul părinților lor și poate simți acest lucru ca un eșec,” spune expertul.
În timpul cercetărilor sale, Wallace a intervievat un băiat din clasa a opta care a spus că vrea să fie arhitect când va fi mare. Dar, după ce a verificat salariul mediu al unui arhitect și prețul propriei case, s-a descurajat.
„Nu este nevoie de un contabil pentru a descoperi stilul de viață al unui părinte. Deci, pentru copii, dacă nu ești capabil să reproduci asta, se înregistrează ca nefiind capabil să se ridice la nivelul părinților lor și poate simți acest lucru ca un eșec,” spune expertul.
Obsesia adulților nu are legătură cu realitatea
Obsesia părinților de a-și înscrie copiii la colegiile de elită nu respectă realitatea că, în general, este mult mai greu să intri la facultate decât era acum 30 sau 40 de ani.
În 1980, aproape 21% dintre cei care au aplicat la Universitatea Yale au fost admiși. În 2023, acest număr era de doar 4,4%. La Universitatea din California, Los Angeles, 42% dintre cei care au aplicat în 1989 au fost admiși. În 2023, puțin sub 9% au fost acceptați.
„O mulțime de părinți au mers la colegii prestigioase când rata de acceptare era de 20%”, spune Wallace. „Când soțul meu și cu mine am mers amândoi la Harvard, rata de acceptare era de 18%. Acum este de 3%. Ideea că copiii sunt ținuți la un standard pe care părinții nu ar putea să îl îndeplinească, este un lucru pe care părinții trebuie să îl aibă în vedere.”
