Halitoza sau Halena

Halitoza sau halena este un termen medical pentru respiratia cu miros neplacut. Se estimeaza ca aproximativ 30-50% dintre oameni se confrunta cu acest fenomen.

In majoritatea cazurilor, respiratia neplacuta apare pe fondul unei igiene orale neadecvate, insa poate avea si alte cauze.

De regula, odata cu tratarea cauzei halitozei, dispare si simptomul.

Cauze aparitiei Helitozei

Halitoza apare, in general, ca urmare a formarii de compusi de sulf prin degradarea resturilor alimentare prezente in cavitatea bucala sau prin deteriorarea mucoasei bucale, lucru care duce la formarea de celule moarte.

Mai jos sunt principalele cauze ale aparitiei halitozei:

• Unele bacterii – acestea pot provoca aparitia mirosului neplacut. Mediul umed, specific gurii, reprezinta un mediu prielnic pentru dezvoltarea bacteriilor. Atunci cand aceste bacterii se hranesc cu resturile alimentare, duc la depunerea unor deseuri cu miros neplacut. Aproximativ 80% dintre cazurile de halitoza apar pe fondul acumularii de bacterii;
• Unele alimente – produse precum cafeaua, usturoiul, ceapa, anumite condimente, carnea pot duce la schimbari ale respiratiei si chiar pot intensifica respiratia;
• Fumatul – respiratia neplacuta este doar unul dintre simptomele fumatului. De asemenea, dintii se pot pata si exista un risc mai mare de afectiuni gingivale si depuneri de tartru. Totodata, tutunul poate afecta perceptia asupra mirosului, astfel ca fumatorii ar putea sa nu fie constienti de mirosul respiratiei lor;
• Infectii gingivale – atunci cand exista halitoza insotita de un gust neplacut, este posibil sa fie vorba de o infectie la nivelul tesuturilor gingiilor;
• Gura uscata – prezenta salivei ajuta la igienizarea naturala a cavitatii bucale. Atunci cand exista o cantitate redusa de saliva, gura nu se curata suficient. Fenomenul de gura uscata poate aparea pe fondul administrarii unor medicamente, al existentei unor probleme ale glandelor salivare sau prin respiratia orala;
• Existenta unor afectiuni medicale – odata excluse cauzele stomatologice, mirosul neplacut poate fi un simptom al unor probleme ale sinusurilor, al refluxului gastroesofagian, al diabetului, al unor afectiuni renale sau hepatice;
• Alimentatia – o dieta in care predomina cantitatile mari de proteine si zaharul in exces favorizeaza aparitia halitozei. De asemenea, dietele bazate pe un continut redus de carbohidrati pot cauza respiratie neplacuta;
• Unele medicamente – unele componente ale chimioterapiei si unele tranchilizante. De asemenea, suplimentele vitaminice pot creste riscul de halitoza. In plus, antihistaminicele, antihipertensivele si antibioticele usuca mucoasa bucala si astfel, duc la aparitia mirosului neplacut;
• Deficitul unor vitamine – mirosul neplacut apare pe fondul afectiunilor produse de lipsa vitaminelor. Astfel, deficitul de vitamina C determina gingivitele, iar cel de vitamina A poate duce la formarea tartrului dentar.

Simptome

Respiratia neplacuta variaza in intensitate, in functie de cauza sa. Uneori, mirosul neplacut este insotit si de uscaciunea gurii.

Tipuri de haliotoza

Halitoza poate fi ocazionala sau cronica. O alta clasificare o imparte in halitoza tipica, pseudohalitoza si halitofobie.

1. Halitoza tipica – varianta clasica, in care mirosul neplacut poate aparea ca urmare a acumularii de bacterii, infectii, alimente etc.;
2. Pseudohalitoza – in acest caz, pacientul nu are o respiratie neplacuta, insa este sigur de existenta sa. Cum nu exista o problema reala, tratamentul consta in consilierea persoanei cu privire la eroarea sa. Apare in aproximativ 15% dintre cazuri;
3. Halitofobia – apare atunci cand o persoana a urmat un tratament impotriva halitozei, insa perceptia de respiratie neplacuta continua. In acest caz, este nevoie de terapie psihologica.

Diagnosticul haliotozei

Prezenta respiratiei neplacute este verificata prin metode organoleptice sau prin folosirea unui halimetru.

In primul caz, doctorul stomatolog va observa daca se simte miros neplacut de la o distanta de 10 cm.

Prin halimetrie, se determina cantitatea de hidrogen sulfurat prezent in aerul expirat. Rareori, se foloseste cromatografia gazoasa, un test pentru a vedea daca exista compusi de sulf in aerul expirat. Doar daca se crede ca halitoza este un simptom al unei boli se vor face alte investigatii.

Tratamentul haliotozei

Tratamentul halitozei pleaca intotdeauna de la cauza respiratiei neplacute. Daca exista o problema orala, medicul stomatolog va realiza o curatare profesionala si va trata boli ale gingiilor sau carii, daca este cazul. Acasa, este recomandata o igiena orala bine pusa la punct. Aceasta consta in spalarea dintilor cel putin de doua ori pe zi.

Daca halitoza are drept cauza acumularea de bacterii, doctorul poate recomanda folosirea unei paste de dinti antibacteriene. De asemenea, urmatoarele vinovate in aparitia respiratiei neplacute sunt alimentatia si viciile (alcoolul, fumatul, consumul excesiv de cafea). Reducerea acestora va atenua semnificativ respiratia neplacuta.

In cazuri foarte rare, halitoza apare pe fondul altor probleme de sanatate. Daca masurile de mai sus nu au dat rezultate, este bine sa vorbesti cu medicul de familie, pentru a-ti recomanda un consult de specialitate. Odata cu tratarea bolii care a stat la baza respiratiei neplacute, halitoza ar trebui sa se amelioreze.

Preventie

In general, prevenirea halitozei este posibila acordand atentie deosebita igienei orale. Mai jos sunt cateva recomandari utile in prevenirea halitozei:

• Spala-te pe dinti de doua ori pe zi;
• Foloseste ata dentara si apa de gura zilnic;
• Curata limba;
• Ai grija de sanatatea dintilor, mergand periodic la consult stomatologic;
• Bea cel putin doi litri de apa pe zi;
• Daca porti proteze dentare, acestea trebuie igienizate corespunzator;
• Evita alimentele care provoaca mirosul neplacut;
• Evita fumatul;
• Limiteaza consumul de alcool si excesul de cafea – deshidrateaza organismul;
• Evita alimentele si lichidele cu un continut ridicat de zahar;
• Apeleaza la guma sau la bomboane mentolate pentru a stimula saliva;
• Schimba periuta de dinti la fiecare 3-4 luni sau chiar mai des, daca perii se tocesc;
• Mergi de 1-2 ori pe an la control stomatologic pentru examinarea dintilor si o curatare in profunzime.