Din cuprinsul articolului
„Mama, nu mai vreau să merg la școală.” Pentru unii părinți, această frază sună ca o simplă scuză. Dar pentru mulți copii, ea ascunde o realitate dureroasă: frica de colegii care îi hărțuiesc zi de zi. Agresiunea dintre copii și adolescenți nu se limitează doar la ceea ce se întâmplă în sala de clasă. Ea poate apărea pe terenul de joacă, pe drumul spre școală, în cantină, în toalete și, din ce în ce mai des, în mediul online. Bullying-ul, în toate formele sale – verbal, fizic, psihologic sau digital – reprezintă o problemă majoră de sănătate emoțională și socială.
Un copil care primește în mod repetat insulte, amenințări, îmbrânceli sau mesaje abuzive trăiește o experiență traumatizantă. În lipsa intervenției timpurii, consecințele pot fi devastatoare: anxietate, depresie, retragere socială și, în cazurile grave, chiar tentative de suicid.
Specialiștii avertizează că bullying-ul poate începe foarte devreme, încă de la grădiniță. De aceea, părinții sunt sfătuiți să creeze o relație de încredere cu copiii lor, să petreacă timp împreună și să fie atenți la schimbările de comportament.
„Hărțuirea poate fi recunoscută prin semne mici – copilul refuză să meargă la școală, devine retras, plânge mai des sau se plânge de dureri fără cauze medicale clare. Acestea sunt primele semnale de alarmă pe care părinții ar trebui să le observe”, explică psihologii.
Cum abordezi subiectul cu copilul tău
Deschiderea dialogului este cheia. Nu este ușor să abordezi un subiect atât de delicat, însă tăcerea poate face mai mult rău decât bine. Psihiatrii recomandă să fii un ascultător empatic și să eviți să pui la îndoială mărturisirile copilului.
„Ai văzut că uneori copiii râd de alți colegi? Cum te-ai simți dacă ai fi în locul lor?” – o întrebare simplă poate deschide o conversație profundă.
Cărțile sau filmele pot fi și ele un pretext bun pentru a vorbi. Un personaj care trece prin respingere sau tachinare le oferă copiilor ocazia să își exprime emoțiile indirect, fără să se simtă expuși. „Care e diferența dintre o glumă și o tachinare?” sau „Ce simți atunci când cineva te ignoră?” – pot ajuta copilul să recunoască situațiile abuzive.
Psihologii educaționali subliniază că părinții au un rol crucial. Este important ca aceștia să arate, prin propriul comportament, ce înseamnă respectul, empatia și bunătatea. Copiii învață mai mult din ceea ce văd decât din ceea ce li se spune.
„Dacă vrem ca cei mici să nu devină nici victime, nici agresori, trebuie să vorbim constant despre emoții și respect, dar și să le arătăm, prin faptele noastre, cum se aplică aceste valori în fiecare zi”, explică specialiștii.
Consecințele bullying-ului și de ce nu trebuie ignorate
Bullying-ul nu este o simplă ceartă între copii. Consecințele pot fi profunde și de lungă durată. Statisticile arată o creștere alarmantă a tentativelor de suicid în rândul copiilor și adolescenților care au fost expuși hărțuirii.
„Un copil care vine acasă și spune că este tachinat trebuie ascultat. Mai grav este atunci când tace. Tăcerea, rușinea și izolarea sunt semne clare că are nevoie de sprijin imediat”, avertizează psihologii.
În calitate de părinte sau profesor, cel mai important lucru este să fii prezent, să arăți disponibilitate și să încurajezi dialogul fără să creezi o atmosferă anxioasă. Copilul trebuie să simtă că are sprijin și că nu va fi judecat.
Bullying-ul poate fi prevenit și diminuat doar printr-o colaborare între copii, părinți și școală. Educația pentru empatie și respect începe acasă, dar trebuie susținută și la clasă.
