Hepatita autoimună

Hepatita autoimună este o afecțiune în care sistemul imunitar al organismului atacă celulele hepatice, determinând inflamarea ficatului.

Cauza exactă a hepatitei autoimune nu este cunoscută, dar se crede că factori genetici și de mediu pot juca un rol în declanșarea acestei afecțiuni.

Simptomele hepatitei autoimune

1. Oboseală
2. Pierderea poftei de mâncare
3. Slăbiciune generală
4. Durere abdominală în partea superioară dreaptă
5. Icter (colorarea pielii și a ochilor în galben)
6. Prurit (mâncărime)
7. Greață și vărsături
8. Urină închisă la culoare
9. Scădere în greutate involuntară
10. Sângerări ușoare sau vânătăi facile

Cauzele hepatitei autoimune

Iată câțiva factori care pot fi implicați în cauzele hepatitei autoimune:

1. Factori genetici: Există o asociere familială semnificativă în cazurile de hepatită autoimună, ceea ce sugerează o predispoziție genetică. Dacă o persoană are un membru al familiei cu hepatită autoimună sau cu alte boli autoimune, există o probabilitate mai mare de a dezvolta această afecțiune.
2. Factori de mediu: Anumite expuneri la factori de mediu, cum ar fi anumite infecții virale sau expunerea la anumite substanțe chimice, pot contribui la declanșarea răspunsului autoimun. Cu toate acestea, nu există un singur agent specific de mediu care să fie identificat ca cauză directă.
3. Desechilibru imunologic: În mod normal, sistemul imunitar recunoaște și atacă agenții patogeni străini, precum bacteriile și virusurile. În hepatita autoimună, sistemul imunitar devine hiperactiv și atacă propriile celule hepatice, creând inflamație și leziuni.
4. Hormoni: Se pare că hormonii pot juca un rol în hepatita autoimună, deoarece afecțiunea afectează în principal femeile în vârstă de reproducere. Schimbările hormonale, cum ar fi cele care apar în timpul sarcinii, pot influența evoluția bolii.

Tratamentul hepatitei autoimune

Tratamentul pentru hepatita autoimună are drept scop gestionarea inflamației și menținerea funcției hepatice. Un medic, de obicei, un hepatolog sau gastroenterolog, va dezvolta un plan de tratament personalizat, care poate include următoarele:

1. Corticosteroizi: Prednisonul sau prednisolonul sunt adesea prescrise pentru a reduce inflamația.
2. Imunosupresoare: Medicamente precum azathioprine (Imuran) sau 6-mercaptopurina pot fi utilizate pentru a suprima sistemul imunitar și a împiedica atacul asupra ficatului.
3. Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): Pot fi utilizate pentru controlul durerii și inflamației.
4. Medicamente biologice: În unele cazuri, medicamentele biologice, cum ar fi infliximab sau adalimumab, pot fi prescrise pentru a suprima sistemul imunitar.
5. Terapie cu plasmăfereză: În situații severe, plasmăfera poate fi utilizată pentru a elimina anticorpii din sânge.
6. Tratament pentru complicații: Dacă hepatita autoimună a dus la complicații, cum ar fi hipertensiunea portală sau ciroza, tratamentul se va concentra și asupra acestor probleme.
7. Transplant hepatic: Pentru pacienții cu hepatită autoimună avansată și insuficiență hepatică severă, un transplant de ficat poate fi considerat.

Este important să subliniem că tratamentul hepatitei autoimune trebuie stabilit și monitorizat de un medic specializat în boli hepatice.

Persoanele diagnosticate cu hepatită autoimună ar trebui să aibă o abordare multidisciplinară, care să implice medicamente, monitorizare regulată și modificări ale stilului de viață pentru a menține sănătatea ficatului.

Este crucial să urmați cu strictețe planul de tratament stabilit de medic și să efectuați controale regulate pentru a evalua răspunsul la tratament și pentru a depista eventualele complicații precoce.