Conform primului studiu ce vizează costurile economice suportate de România pentru tratarea hepatitei C, “Burden of Hepatitis C in Romania – the Case of France and Romania”, dacă situația actuală pentru depistarea și tratarea hepatitei C rămâne neschimbată, costurile sistemului sanitar se pot dubla până în anul 2040, comparativ cu 2014, iar rata anuală a mortalității va crește de la 1,200 de decese în 2014 la aproape 3,500 până în 2040. În România, în prezent, pentru cei 580,000 de bolnavi infectați cu virusul hepatitic C, costurile totale anuale se ridică la 5 miliarde EURO.
Studiul este realizat de către compania suedeza Quatify Research, la cererea European Liver Patients Association (ELPA) și relevă faptul că România și Franța se situează la polul opus în ceea ce privește costurile tratării hepatitei C, dar și al managementului acestei boli.
Achim Kautz – Policy Director ELPA afirmă: ”Franța este studentul de nota 10 al Europei – cu 3 programe naționale pentru îmbunătățirea procesului de screening, diagnostic și acces la tratament, în timp ce România nu are un plan national și nici fonduri suficiente alocate. Studiul descrie actualele și viitoarele costuri din punct de vedere economic si epidemiologic ale acestei boli. Acesta oferă un model economic special pentru aprecierea corectă a costurilor legate de virusul hepatitic C, iar rezultatele acestuia pot reprezenta un ghid pentru factorii de decizie din România.”
În vederea estimării costurilor, raportul creează un model economic ce pune la dispoziție un plan de analiză al costurilor cu hepatita C, în Franța și în România. Modelul este folosit pentru a estima costurile legate de boală, în cazul în care crește rata de tratament actuală.
Estimarea costurilor curente cu hepatita C în Franța și România
Dacă în Franța costurile totale pentru tratarea celor 400,000 de persoane infectate este de 22 miliarde EURO, în România pentru cele 580,000 de persoane infectate e de cca 5 miliarde EURO în fiecare an. Costurile totale sunt compuse din costurile sistemului sanitar, costurile cu medicamentele și costurile indirecte (costuri sociale și cele care țin de productivitatea muncii). În ambele țări cazurile ușoare și moderate reprezintă peste 80% din total, iar costurile cu tratarea acestor pacienți reprezintă 20% din total în Franța și 40% în România. Pe de altă parte, pacienții cu ciroză, ciroză decompensată și cancer hepatic consumă între 60 și 80% din total costuri.
Prof. Liana Gheorghe – Șef Secție Sef Sectie Gastroenterologie si Hepatologie – Institutul Clinic Fundeni: “În ciuda regimurilor terapeutice inovatoare pentru hepatita C cu eficiență de peste 80-90% existente în momentul de față în Europa, accesul pacienților români la aceste terapii este blocat de peste 3 ani, România rămânând singura țară europeană în care pacienții cu hepatita C sunt tratați cu anacronicul regim Peginterferon/Ribavirină. Alocarea insuficientă de fonduri și absența unor programe sistematice de detecție reprezintă o barieră suplimentară în accesul la tratament. În absența unei terapii eficiente, pacienții cu hepatita C evoluează către forme avansate de boală –ciroză, complicațiile acesteia și cancer hepatic, crescând la cote inimaginabile costurile terapeutice în urmatoarele 1-2 decenii ”.
Estimarea viitoarelor costuri la nivelele actuale de tratament
Costurile vor crește în ambele țări, dar în România creșterea va fi substanțială – costurile totale vor crește cu 35%, iar costurile sistemului sanitar vor fi mai mult decât dublate în 2040 față de prezent.
Numărul de cazuri moderate și ușoare va scădea în timp, căci acești pacienți vor avansa către stadiile mai grave ale bolii, ceea ce va cauza o prevalență mai mare a cazurilor grave în viitor. Numărul de pacienți cu ciroză decompensată va crește în România de la 20,000 la peste 50.000 în 2040. Numărul total de cancere hepatice va crește de la 2,000 la 4,500. Mortalitatea anuală va crește de la 1,200 în prezent la aproape 3,500 de decese anuale. Creșterea numărului de pacienți în stadii avansate ale bolii va crește considerabil costurile cu boala, în ciuda scăderii prevalenței totale.
Pe de altă parte, în Franța va scădea numărul de cazuri de ciroză, expunând din ce în ce mai puțini pacienți riscului apariției acestei complicații. Se preconizează o scădere a costurilor necesare în timp, datorită scăderii prevalenței acestei boli. Ambele țări se confruntă cu greutăți în ceea ce privește severitatea bolii, diferă însă strategia managerială.
Estimarea consecințelor unei rate mai mari de absorbție a tratamentului
In Franța, se pot reduce complicațiile încât investiția inițială se poate recupera din economiile făcute cu costurile sistemului sanitar și costurile indirecte. Astfel, în 2040 costurile vor fi cu 30% mai mici comparativ cu cele obținute din nivelele actuale de tratament. În România, dacă va crește rata de tratament, alături de medicamente mai eficiente, se pot reduce substanțial costurile în viitor. De asemenea, se poate reduce numărul anual de decese cu până la 50%. Creșterea tratamentului, alături de creșterea eficacității poate să mențină numărul de pacienți cu cancer hepatic la nivelele actuale. Doar când creșterea ratei de tratament va fi însoțită de administrarea medicamentelor mai eficiente, costurile vor scădea înainte de 2040 cu aproape 50%.
Europarlamentarul Cristian Bușoi afirmă: “România poate învăța din experiența franceză și are nevoie să facă progrese la capitolul finanțare pentru terapiile eficiente. Acest studiu demonstrează că prin creșterea ratei de tratament de la nivelele actuale se pot reduce substanțial viitoarele costuri sociale ale hepatitei C. În calitate de europarlamentar mă voi implica activ în găsirea de soluţii pentru consolidarea prevenirii, depistării și controlului hepatitelor virale și a bolilor afiliate. Uniunea Europeană trebuie să recunoască bolile hepatice, în special hepatitele virale, ca şi priorităţi urgente, pentru ca Statele Membre să îşi stabilească planuri strategice naţionale. În același timp, România are nevoie de un plan naţional de acțiune centrat pe pacient şi, care, totodată să implice activ grupurile de specialişti şi factori decidenţi din toate domeniile conexe. Iar prioritățile acestui plan trebuie să fie garantarea accesului echitabil şi transparent la tratamente eficiente și, în aceeași măsură, prevenția”.
Călin Gălășeanu – Președinte ARPIM – adaugă: „Am citit cu multă tristețe acest raport pentru că odată în plus se vede foarte clar discrepanța între serviciile medicale de calitate de care se bucură pacienți din alte țări europene și dificultățile cu care se confruntă pacientul român într-un sistem de sănătate învechit și neperformant. Este absolut necesar ca autoritățile să depășească birocrația, să pună pacientul în centrul preocupărilor și să aloce corect resursele pentru dreptul acestuia la o viață mai bună și mai lungă. Suntem acum, din păcate, în situația în care deși alte 23 de medicamente au fost adăugate în noiembrie 2014 prin hotărâre de guvern pe lista de medicamente compensate, după 3 luni pacienții încă nu pot beneficia de rezultatele acestor terapii inovative, rezultate dovedite în toate celelalte țări membre ale UE, pentru simplul fapt ca nu există protocoalele terapeutice de prescriere! Fac un apel la conștiința fiecăruia implicat în acest proces birocratic să deblocăm situația și să fie permis accesul cât mai rapid la tratament al tuturor pacienților cărora li se adresează cele 23 de medicamente noi!”
Date epidemiologice
Prevalența totală în Europa variază între 0,13 și 3,2%. România are rata de prevalența cea mai crescută din Europa – 3,23%, în timp ce în Franța se înregistrează o prevalență de 0,8% și în jur de 400,000 de persoane infectate. Se estimează că din cele 600,000 persoane infectate cu virusul hepatitic C în România, doar 10% sunt diagnosticate și un număr și mai mic tratate.
Dr. Anca Streinu Cercel, medic specialist boli infecțioase, spune: “Hepatita C este așa numita “pandemie silențioasă”, pe pacienți nu ii supară nimic – deci nu au motive sa meargă la medic. De aceea este foarte important să vorbim despre hepatite: despre hepatita C, și să le recomandam tuturor să se testeze: pentru că hepatita C se tratează și se vindecă.”
Consecințe individuale ale infectării cu virus hepatitic C
Deși hepatita C poate fi asimptomatică la circa 90% din cazuri, și severitatea bolii în primele stadii este în general scăzută, diagnosticarea bolii are consecințe personale pentru individ. Stigmatul asociat cu hepatita C poate reprezenta o povară chiar mai mare decât simptomele bolii.
Un studiu observațional efectuat în SUA pe 175 de persoane cu hepatita C cronică a arătat că 66% din participanți au raportat insecuritate financiară, 63% rușine neexteriorizată, 51% respingere socială și 39% stare nocivă a sănătății. Aceste date atrag atenția asupra faptului că hepatita C poate produce suferință adițională suferinței medicale. Mai mult, o parte semnificativă a respondenților au mărturisit că și-au modificat comportamentul consecutiv diagnosticării. Într-un studiu similar făcut în Germania, 80% dintre subiecți au raportat un impact negativ al diagnosticului asupra vieții lor: 25% asupra muncii lor, 16% asupra posibilității de planificare și 13% asupra familiei.
