Din cuprinsul articolului
Hipertensiunea afectează milioane de oameni și, în multe cazuri, rămâne greu de controlat chiar și cu tratament. Un studiu publicat în 2026 aduce o explicație nouă și, în același timp, deschide o direcție promițătoare pentru terapii viitoare.
Cercetarea realizată de echipe de la University of São Paulo și University of Auckland, publicată în Circulation Research, indică faptul că o regiune precisă din creier ar putea declanșa creșterea tensiunii arteriale în anumite situații.
Regiunea din creier care ar putea declanșa hipertensiunea
Zona identificată poartă numele de regiune parafacială laterală (pFL). Este cunoscută pentru rolul în controlul respirației, mai ales în momentele în care expirăm forțat, de exemplu în timpul efortului sau când tușim.
Noutatea este alta. Experimentele pe modele animale au arătat că aceiași neuroni pot influența și vasele de sânge.
Atunci când au fost activați, acești neuroni au determinat:
-
creșterea activității sistemului nervos simpatic
-
constricția vaselor de sânge
-
creșterea tensiunii arteriale
Când cercetătorii au blocat activitatea acestei regiuni, valorile tensiunii au revenit la normal.
„Am observat că, în condiții de hipertensiune, această zonă este activă. Când am oprit-o, tensiunea a scăzut”, a explicat fiziologul Julian Paton, unul dintre autorii studiului.
De ce nu funcționează tratamentele pentru toți pacienții
Aproximativ 30–40% dintre persoanele cu hipertensiune nu reușesc să își controleze valorile tensionale, chiar dacă urmează tratament.
O posibilă explicație apare în acest studiu. În jur de jumătate dintre cazuri ar avea o componentă neurologică, nu doar una legată de vasele de sânge sau de rinichi.
Cu alte cuvinte, problema poate porni din creier.
Această legătură între respirație, sistem nervos și tensiune arterială fusese observată și în cercetări anterioare, dar mecanismul nu era clar.
Legătura cu apneea în somn
Descoperirea ajută la înțelegerea unui fenomen observat frecvent în practică: persoanele cu apnee în somn au un risc mai mare de hipertensiune.
În timpul episoadelor de apnee, nivelul de oxigen scade, iar dioxidul de carbon crește. Exact aceste condiții activează regiunea pFL.
Rezultatul este o reacție de tip „alertă” în organism, cu creșterea tensiunii arteriale.
Datele de la World Health Organization arată că hipertensiunea afectează aproximativ o treime din populația adultă la nivel global și reprezintă unul dintre principalii factori de risc pentru infarct și accident vascular cerebral.
O posibilă cale nouă de tratament
Cea mai interesantă parte a studiului nu este doar explicația, ci și soluția propusă.
Cercetătorii au identificat o cale indirectă prin care această regiune ar putea fi controlată, fără a interveni direct asupra creierului.
Este vorba despre corpii carotidieni, mici structuri situate la nivelul gâtului, care detectează modificările de oxigen și dioxid de carbon din sânge.
Aceștia trimit semnale către creier, inclusiv către zona pFL.
Oprirea activității acestor senzori ar putea reduce stimularea regiunii implicate în creșterea tensiunii.
„Lucrăm la un medicament care să reducă activitatea acestor structuri și să controleze indirect această zonă a creierului”, a precizat Julian Paton.
Avantajul ar fi major: tratamentul nu ar trebui să pătrundă în creier, ceea ce reduce riscurile și complicațiile.
Ce trebuie înțeles cu prudență
Rezultatele sunt promițătoare, dar provin din studii pe animale. Nu există încă dovezi că mecanismul funcționează identic la oameni.
Vor fi necesare studii clinice extinse pentru a confirma eficiența și siguranța unei astfel de terapii.
Până atunci, recomandările medicale rămân aceleași:
-
controlul greutății
-
reducerea consumului de sare
-
activitate fizică regulată
-
monitorizarea tensiunii
-
tratament prescris de medic
De ce e importantă această descoperire
Hipertensiunea nu este o singură boală, ci un grup de mecanisme diferite care duc la același rezultat.
Acest studiu adaugă o piesă importantă în puzzle. Arată că, în unele cazuri, cheia problemei nu se află în inimă sau în vase, ci în modul în care creierul reglează funcțiile de bază.
Dacă această direcție va fi confirmată, tratamentele viitoare ar putea fi mult mai precise, adaptate cauzei reale a bolii.
