I-au extirpat ovarele și uterul după un diagnostic greșit

Din cuprinsul articolului

Un nou caz cutremurător semnalat în Marea Britanie atrage atenția asupra problemelor grave din procesul de diagnostic oncologic. Rhian Butlin, în vârstă de 32 de ani, mamă a doi copii și asistentă stomatologică activă, s-a confruntat în toamna anului 2024 cu o durere abdominală persistentă – simptom ignorat de mai mulți specialiști.

Câteva luni mai târziu, Rhian s-a trezit din comă indusă după o intervenție chirurgicală radicală, în urma căreia medicii i-au extirpat uterul, ovarele, apendicele și o parte din intestin. Șocul major a venit însă după operație: niciunul dintre organele îndepărtate nu prezenta celule canceroase.

Cazul ridică întrebări serioase privind:

evaluarea incompletă a simptomelor vagi,
comunicarea deficitară între echipele medicale,
și lipsa unor protocoale clare în investigațiile oncologice complexe.

Totul a început cu o durere și un diagnostic greșit

În septembrie 2024, Rhian a mers la medic acuzând dureri abdominale puternice. I s-a spus că ar putea fi vorba despre sindromul ovarelor polichistice (PCOS). Ecografia nu a indicat nimic anormal, iar simptomele au fost considerate „specifice femeilor tinere”.

Două luni mai târziu, durerea s-a intensificat, iar abdomenul i se umflase atât de tare încât părea însărcinată în nouă luni. A fost internată de urgență, iar un nou set de investigații a arătat existența unei tumori de 25 cm pe unul dintre ovare.

Operația majoră: o decizie luată pe loc

În decembrie, Rhian a intrat în sala de operație. Medicii au decis histerectomie totală — adică îndepărtarea uterului și a ovarelor — dar și extirparea apendicelui și a unei porțiuni din intestin, care părea inflamată. S-au făcut biopsii peste tot.

Intervenția nu a decurs fără complicații. Rhian a dezvoltat sepsis și a fost ținută în comă indusă, cu un prognostic rezervat. Familia se temea că o va pierde. Dar Rhian a supraviețuit.

Rezultatul biopsiei: nu era cancer

Când rezultatele au venit, a urmat șocul. Niciunul dintre organele îndepărtate nu conținea celule canceroase. Potrivit medicilor, imaginea clinică fusese distorsionată de endometrioză, o afecțiune care poate mima aspectul cancerului la investigațiile imagistice.

„Am plâns de fericire. Credeam că totul s-a terminat,” povestește Lindsey Rice, sora ei. Rhian a fost trimisă acasă, dar liniștea a durat puțin.

Cancerul exista, dar în alt loc

Câteva săptămâni mai târziu, simptomele au reapărut. După o reevaluare medicală, medicii au recunoscut că s-au grăbit cu interpretarea inițială. Cancerul fusese, într-adevăr, prezent — dar în apendice. Un tip rar, greu de identificat.

Boala se extinsese deja la pelvis și ganglionii limfatici. Diagnosticul: cancer în stadiul 4, considerat inoperabil și incurabil.

„Sunt epuizată emoțional. Am fost mutilată și tot am cancer.”

Într-un interviu, Rhian a vorbit despre starea ei: „Mi-au scos totul — uterul, ovarele, bucăți din intestin — și totuși cancerul era în alt loc. Dacă ar fi fost descoperit mai devreme, poate era tratabil. Acum, trăiesc cu o boală care nu mai poate fi oprită.”

Începând cu 8 aprilie 2025, Rhian a intrat într-un tratament agresiv de chimioterapie, pe o durată de trei luni. Se află într-un echilibru fragil între speranță și epuizare psihică.

Ce spun specialiștii

Deși cazurile de cancer apendicular sunt extrem de rare — sub 1% din totalul tumorilor gastrointestinale, potrivit Cancer Research UK — greșelile de diagnostic pot avea consecințe dramatice. Studiile publicate în British Journal of Cancer arată că unele forme de cancer apendicular se manifestă atipic și se descoperă doar întâmplător în timpul altor intervenții.

Problema nu este lipsa de instrumente medicale, ci lipsa de răbdare și colaborare interdisciplinară, spun experții. „E nevoie de o abordare integrată, cu second opinion și evaluare pe etape”, afirmă dr. Adam Curtis, oncolog la NHS Manchester.

Lindsey, sora lui Rhian, a deschis o pagină GoFundMe pentru a acoperi costurile tratamentului și terapiilor de recuperare. „Nu cerem miracole. Cerem doar să nu mai fie alți pacienți care trec prin asta,” spune ea.

Rhian nu a dat vina pe un singur medic. Dar e convinsă că sistemul, graba și lipsa de coordonare i-au răpit ani întregi din viață. Și, poate, șansa la o altă variantă de tratament.