Din cuprinsul articolului
Bobi este cel mai bătrân câine din lume. Guinness World Records a primit dovada existenţei unui exemplar canin născut la 11 mai 1992. Bobi, care a împlinit la 1 februarie 30 de ani şi 266 de zile, a primit titlul de cel mai „bătrân câine din lume”.
Bobi, nu este doar cel mai vârstnic câine în viaţă, ci şi cel mai bătrân din toate timpurile și a trăit toată viaţa alături de familia Costa în satul rural Conqueiros din Leiria, Portugalia.
El face parte din rasa Rafeiro do Alentejo, câini folosiţi la paza animalelor domestice, cu o speranţă medie de viaţă de 12-14 ani.
Câinele din Portugalia a doborât un record cu o vechime de aproape un secol.
Anterior, cel mai bătrân câine a fost Bluey (1910-1939), din Victoria, Australia, care a trăit până la 29 de ani şi 5 luni.
Secretul „longevității” lui Bobi
Leonel, unul dintre stăpânii lui Bobi, crede că unul dintre cei mai importanţi factori ai longevităţii lui Bobi este „mediul calm şi paşnic” în care trăieşte, „departe de oraşe”.
Câinele nu a fost niciodată legat în lanţ sau în lesă şi s-a putut plimba întotdeauna liber prin pădure şi pe terenurile agricole din jurul casei familiei Costa.
În ceea ce priveşte alimentaţia, Leonel a declarat că Bobi a mâncat întotdeauna „ce mâncam noi”. „Mergem regulat cu el (la veterinar), iar analizele au arătat întotdeauna că se descurcă bine pentru vârsta lui înaintată”, a precizat Leonel.
Mama lui Bobi, Gira, a trăit până la 18 ani, iar cea a altui câine al familiei a murit la 22 de ani. Bobi va împlini 31 de ani în luna mai.
Care este povestea lui Bobi
În 1992, Bobi a fost înregistrat la Serviciul medical veterinar din Leiria, care a confirmat data naşterii. De asemenea, vârsta lui Bobi a fost verificată de Uniunea naţională a medicilor veterinari (SIAC).
Bobi a venit pe lume împreună cu alţi trei pui masculi într-o anexă în care familia Costa depozita lemne. „Aveam opt ani”, a declarat Leonel Costa, acum în vârstă de 38 de ani. „Tata a fost vânător şi am avut mereu mulţi câini”, a adăugat el.
Din cauza numărului mare de animale pe care le deţineau deja, tatăl lui Leonel a decis că nu puteau păstra puii nou-născuţi. „Din păcate, la acea vreme, oamenii mai în vârstă considerau că era normal să îngroape animalele pentru ca acestea să nu supravieţuiască, dacă nu puteau să ţină mai multe acasă”, a explicat Leonel.
A doua zi după ce s-au născut, părinţii lui Leonel au luat puii în timp ce mama lor, Gira, era absentă. În graba lor, ei nu au realizat că au lăsat unul în urmă.
Leonel şi fraţii săi au observat că Gira a continuat să viziteze anexa şi au decis să o urmeze. Acolo l-au descoperit pe Bobi. Ei au decis să ţină secretă existenţa lui Bobi.
„Ştiam că atunci când câinele va deschide ochii, părinţii mei nu îl vor mai îngropa”, a explicat Leonel.
Când părinţii lui l-au descoperit în cele din urmă pe Bobi, era prea târziu – puiul deschisese deja ochii. Bobi a rămas astfel în familie.
