Insomnia este semnul hipertiroidismul, iar kilogramele în plus, simptomul hipotiroidismului. Cum depistezi bolile tiroidiene și cum le tratezi cu remedii naturiste

Insomnia este semnul hipertiroidismul, iar kilogramele în plus, simptomul hipotiroidismului. Cum depistezi bolile tiroidiene și cum le tratezi cu remedii naturiste
Insomnia este semnul hipertiroidismul, iar kilogramele în plus, simptomul hipotiroidismului. Cum depistezi bolile tiroidiene și cum le tratezi cu remedii naturiste

Glanda tiroidă, situată în regiunea gâtului, este formată din doi lobi uniţi printr-un istm. Ea secretă doi hormoni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), într-o proporţie mai mică. Atât tiroxina, cât şi triiodotironina circulă legate de proteine serice, fracţiile libere răspunzătoare de efectele biologice fiind de numai 0,04% din totalul T4 şi 0,4% pentru T3.

 Alimentaţia, foarte importantă
Controlul funcţiei tiroidiene este realizat la nivel central de hormonul hipotalamic de eliberare a tirotropinei (TRH) şi de tirotropina (TSH) secretată de hipofiza anterioară. Aportul de iod din alimentaţie este foarte important pentru sinteza hormonilor tiroidieni (aportul zilnic trebuie să fie de 150 g). De aceea trebuie să fim foarte atenţi la ce avem în meniul zilnic!

Hormonii tiroidieni exercită efecte metabolice în diferite ţesuturi ale organismului, prin creşterea consumului de oxigen şi a producţiei de căldură, ca rol principal, dar au şi efecte specifice pe diferite organe, cum ar fi creşterea frecvenţei şi debitului cardiac, mărirea activităţii digestive, efecte scheletice care contribuie la creşterea şi la modelarea oaselor, controlul centrului respirator, efecte pe musculatură sau pe sistemul nervos. Toate aceste efecte sunt exacerbate în hipertiroidism şi diminuate în hipotiroidism, fiind direct răspunzătoare de tabloul clinic specific.
Insomnia, un simptom al hipertiroidismului  
Hipertiroidismul este consecinţa excesului de hormoni tiroidieni eficace la nivelul ţesuturilor, hormoni sintetizaţi în exces la nivelul glandei. Simptomele sunt hiperactivitate, labilitate afectivă, insomnie, intoleranţă la căldură, palpitaţii, oboseală, „lipsa de aer” la efort, scădere ponderală cu poftă de mâncare crescută (la tineri) sau scăzută (la bătrâni), reducerea sau dispariţia sângerării menstruale, scăderea libidoului, tranzit intestinal accelerat, sete, poliurie, prurit. Semnele care apar sunt tahicardie, guşă, tegumente calde, catifelate, transpiraţii abundente, tremur fin al extremităţilor, hiperchinezie, hiperreflexie, eritem palmar, onicoliză, alopecie, retracţie palpebrală, exoftalmie.

 Creşterea în greutate, specifică hipotiroidismului
Hipotiroidismul este consecinţa deficitului de hormoni tiroidieni. La copii se manifestă prin întârzierea creşterii, dar şi cu retard psihic, tulburări de memorie, pubertate întârziată. La adulţi apar astenie, intoleranţă la frig, letargie, creştere în greutate, constipaţie, dureri musculare sau articulare, tulburări menstruale, căderea părului. Concomitent, pacientul are pielea uscată, îngroşată şi rece, păr subţire, voce răguşită, unghii friabile, infiltraţie tegumentară, predominant periocular şi periferică, bradicardie, colecţii lichidiene în pleură sau pericard. Guşa este reprezentată de creşterea de volum a glandei. Din punct de vedere al funcţiei glandei tiroide, pacienţii pot fi: – eutiroidieni (funcţie normală); – hipertiroidieni; – hipotiroidieni.

 5% dintre noduli sunt canceroşi
Nodulii tiroidieni sunt creşteri anormale sau tumefieri apărute la nivelul glandei tiroide. Majoritatea nu sunt canceroşi (sunt benigni) şi nu creează probleme. Mulţi nici nu necesită tratament. Doar aproximativ 5% dintre noduli sunt canceroşi. Aceştia trebuie excizaţi chirurgical. Nodulii tiroidieni se diagnostichează prin palpare sau prin ecografie. Factorii de risc pentru caracterul malign al unui nodul sunt: radioterapie externă în doze antiinflamatorii la nivelul capului sau gâtului în copilărie sau în adolescenţă, antecedente familiale de carcinom tiroidian medular, vârsta sub 20 de ani sau peste 60 de ani, sexul masculin. Clinic, sugestive sunt următoarele semne: nodul dur, unic, cu contur neregulat, aderent (fixat). Dar absenţa factorilor de risc şi a semnelor caracteristice nu exclude caracterul malign al unui nodul, astfel că se impune puncţia cu ac subţire a nodulului.

Argila redresează funcţia hepatică
Hipotiroidismul este o boală determinată de lipsa de iod, care în timp duce la guşa endemică, ce provoacă mari tulburări ale sistemului nervos şi cardiovascular. Dereglarea acestei glande este cauzată de consumul de proteine animale, alcool, tutun, cafea în exces, stres, poluare, precum şi de factori ereditari. Metoda principală de vindecare constă într-un regim pentru redresarea funcţiei hepatice, care să uşureze evacuarea toxinelor prin rinichi, plămâni, piele şi intestine.

Pentru aceasta se recomandă un tratament zilnic, timp de un an sau de doi. Cataplasme cu argilă se aplică în zona glandei tiroide toată noaptea, preparându-se cu infuzie de frunze de nuc. Se va face o zi cataplasmă cu argilă, o zi cu frunze de varză zdrobite. Apa de argilă se prepară punând o linguriţă cu argilă în 300 ml de apă de izvor sau apă plată, se lasă 12 ore, după care se amestecă bine cu o spatulă de lemn şi se bea apa tulbure (nu şi zaţul de argilă) timp de 21 de zile, după care se face o pauză de 30 de zile. Cura cu argilă se reia lunar (este remineralizantă, reglează metabolismul, curaţă sângele).

 Tinctura de propolis are acţiune antinodulară
Pe lângă acest tratament se recomandă şi tinctură de propolis în concentraţie de 30%. Se ia câte o picătură pe kg/corp, repartizat în trei prize egale, cu 30 de minute înainte de mese (are acţiune antinodulară: combate nodulii tumorali – adenoamele tiroidiene, reglează funcţiile tuturor glandelor, întăreşte sistemul imunitar). De asemenea, polenul este foarte eficient împotriva hipotiroidismului. Se iau patru-cinci linguriţe cu polen zilnic, timp de 30 de zile, cu 30 de zile pauză.

Spirulina normalizează metabolismul
Spirulina este şi ea foarte bună pentru bolnavii de hipotiroidism. Se iau unu-două grame pe zi, timp de trei-şase luni, ajutând la normalizarea metabolismului. O altă reţetă indicată pentru hipotiroidă este şi cea cu muguri de nuc şi miere. Se va face o compoziţie din: 200 g muguri de nuc, 400 ml apă, 300 g miere polifloră. Mugurii se pun la fiert până scade apa la jumătate, se zdrobesc, se răceşte compoziţia şi se adaugă mierea. Se păstrează la frigider.

Se iau câte trei linguri pe zi, câte o lingură înaintea meselor principale. Stimulează pofta de mâncare, restabileşte metabolismul, iar prin aportul de iod şi de vitamine B ajută la buna funcţionare a glandei tiroide, la eliminarea slăbiciunii, a oboselii, a bolilor nervoase de tip astenic, a insuficienţelor glandulare şi sexuale, a guşei endemice. Acelaşi preparat sporeşte şi rezistenţa organismului la infecţii (se fac patru cure pe an). Ceaiurile depurative sunt şi ele indicate suferinzilor de hipotiroidism: coada-şoricelului, ienupăr, salvie, păpădie, anghinare, mătase de porumb – câte o linguriţă cu vârf din fiecare plantă se pune în 750 ml de apă clocotită, se infuzează 30 de minute, se strecoară şi se bea în cursul unei zile.

Investigaţii necesare În scopul evaluării statusului funcţional şi determinării etiologiei disfuncţiei glandei sau anomaliilor structurale se pot efectua următoarele investigaţii: – dozarea nivelului seric al hormonilor tiroidieni (T3, T4, T3 liber, T4 liber), dar şi TSH;  – ecografia tiroidiană (diferenţiază nodulii solizi de cei chistici: ghidează puncţia);  – scintografia tiroidiană (mărimea şi forma glandei, localizarea formelor funcţionale);  – dozarea anticorpilor antitiroidă;  – biopsia glandei tiroide în precizarea naturii benigne/maligne a nodulilor tiroidieni.

Sfat! Sunt interzise: cafeaua, tutunul, zahărul (va fi înlocuit cu miere), oţetul alimentar (va fi înlocuit cu oţetul din mere sau suc de lămâie), carnea (indicate fiind peştele, alunele, nucile, fasolea, susanul).

Sânziene pentru hipotiroidie

Tiroida este o glandă situată în zona gâtului şi secretă doi hormoni de bază pentru metabolismul organismului: tiroxina (90 micrograme/zi) şi triiodotironina (25 micrograme/zi), ambii pe bază de iod. În urma hiposecreţiei tiroidiene apare hipotiroidia (guşa endemică, glanda), când tiroida creşte în volum (adaptare fiziologică a unui organ când se cere să execute un volum mai mare de lucru), prezentând noduli (atunci când este mai veche).  În aceste cazuri, medicina naturistă recomandă infuzie dintr-o lingură cu flori de sânziene şi o lingură cu păducel la o cană cu apă clocotită. Se beau cinci căni pe zi. În fiecare cană se pune câte o linguriţă cu bitter suedez. Mai este recomandată şi o cură cu argilă, realizată din patru linguri la 400 ml apă, zilnic, timp de 21 de zile. Se bea numai apa de argilă limpede, iar depunerile se aruncă.

După o pauză de 14 zile, cura se poate relua. În cazul apariţiei nodulilor tiroidieni, se râşnesc şi se amestecă flori de sânziene, gălbenele, ciuboţica-cucului, coada-calului, traista-ciobanului, salvie, urzică şi tătăneasă. Amestecul se ia sublingual, câte o linguriţă cu pulbere de patru ori pe zi, timp de trei luni. Se ţine cinci minute sub limbă, după care se înghite cu o cană cu ceai din acelaşi amestec. Apoi, încă trei luni, se foloseşte ceaiul din acelaşi amestec, din care se beau patru căni pe zi. Fizilogic, toate efectele hormonilor tiroidieni sunt slab reprezentate, apărând, în primul rând, obezitatea, sensibilitatea la frig, bolile cardio­vasculare şi slăbiciunea musculară.

Când apare obezitatea se asociază şi două pahare cu suc din rădăcini de pătrunjel şi păstârnac între mese, timp de şapte zile. Cura se repetă la fiecare două luni. În aceste cazuri, este utilă şi infuzia din frunze sau flori de frasin, două linguriţe la 500 ml apă, ce se bea neîndulcită, în trei reprize, după mesele principale.
Maria Petrache

Reţete pentru tratarea bolilor tiroidiene

Decoct de rădăcină de angelică O linguriţă cu rădăcini mărunţite de angelică se fierbe timp de patru minute într-un vas cu 250 ml apă. Se stinge flacăra şi se acoperă vasul aproximativ zece minute. Se strecoară şi se consumă îndulcit după gust cu miere de albine. Se recomandă consumarea a două căni cu ceai pe zi.
Decoct din coajă de stejar Două linguriţe cu scoarţă bine mărunţită se pun la fiert în 250 ml apă rece. Se lasă să fiarbă la foc mic jumătate de oră, după care se stinge focul. Se acoperă vasul zece minute, se strecoară şi se consumă două căni de decoct pe zi, una dimineaţa şi una seara.
Infuzie de sânziene Se umectează o linguriţă cu plantă cu o lingură cu apă rece, se lasă astfel cinci minute, după care se opăreşte cu 250 ml apă fierbinte. Se lasă să se infuzeze cinci minute, se filtrează şi se consumă. Se administrează o lingură cu infuzie la 20 de minute.
Infuzie de nalbă Se infuzează o linguriţă cu plantă cu 250 ml apă fiartă. Se lasă vasul acoperit cinci minute, se strecoară şi se consumă ca atare sau îndulcit cu puţină miere de albine.

Infuzie de vâsc Infuzia de vâsc se prepară numai la rece. Se pune o linguriţă cu plantă în 250 ml apă rece, se acoperă şi se lasă astfel 12 ore. După aceea se pune la foc până se încălzeşte, se strecoară şi se bea. Se recomandă consumarea unei căni cu infuzie dimineaţa, înainte de masă, şi seara, înainte de culcare.

Iarba de ghimpe şi cancerul
Pe de altă parte, hipersecreţia hormonilor tiroidieni provoacă o boală aproape la fel de gravă ca şi hipotiroidia, boala Graves, tirotoxicoza sau hipertiroidismul exoftalmic. Boala se manifestă prin anxietate, emotivitate, imposibilitatea suportării căldurii, tahicardie, palpitaţii, transpiraţii, exoftalmie (ieşirea globilor oculari). În aceste cazuri, fitoterapia recomandă iarba de ghimpe, un excepţional reglator natural al activităţii tiroidiene, utilizîndu-se şi pentru tratarea nodulilor şi cancerului la tiroidă. Se iau trei linguriţe cu pulbere de ghimpe zilnic, în cure de trei săptămâni, cu zece zile de pauză. De asemenea, se pot fierbe 20 de grame de troscot în 500 ml de apă, până scade la jumătate. Se filtrează şi se beau două căni pe zi.

Tiroxina ajută la menţinerea greutăţii corporale Iodul joacă un rol important în buna funcţionare a glandei tiroide, organ ce reglează secreţia câtorva hormoni direct legaţi de metabolism. Doza zilnică recomandată: 150-200 μg. Adulţii au nevoie de 150 μg. În perioadele de sarcină şi alăptare, femeile au nevoie de 175-200 μg. Principalele surse sunt: sarea iodată, algele, peştii de apă sărată, fructele de mare, sarea de mare. Iodul intră în compoziţia tiroxinei, hormonul care reglează producţia de energie, ce menţine constantă temperatura corpului, respiraţia şi tonusul muscular: – asigură sănătatea pielii, a părului şi a unghiilor; – ajută la menţinerea greutăţii; – serveşte, în uzul extern, drept antiseptic pe plăgile cutanate, în tratamentul inflamaţiilor şi infecţiilor.

Guşa, rezultatul deficitului de iod
Guşa este simptomul cel mai vizibil (expansiunea volumului glandei tiroide, ce creează o umflătură la baza anterioară a gâtului), ce se adaugă la o serie de alte probleme: hipotiroidie (activitate diminuată a glandei), creştere în greutate, scăderea libidoului, palpitaţii, scăderea temperaturii corpului şi schimbări de comportament.
Consumul excesiv de iod poate declanşa hipertiroidia
În stare naturală, iodul nu prezintă niciun risc de toxicitate. În tratament, el poate provoca alergii, îngălbenirea pielii şi a unghiilor. O supraîncărcare cu iod poate declanşa hipertiroidie, ce se manifestă prin tremurături ale extremităţilor, tahicardie, bufeuri.

Note utile – Suplimentarea iodului trebuie făcută în urma recomandării medicului şi este contraindicată femeilor însărcinate şi celor care alăptează; – Anumite alimente, precum broccoli, varza şi arahidele încetinesc absorbţia iodului de către tiroidă.

0 distribuiri
comentarii pe aceasta pagina postate direct pe Facebook