Din cuprinsul articolului
Interviu cu Teodora Rusea, la Conferința Internațională ABA 2025. Află cum poate fi construită o relație solidă, predictibilă și empatică între părinți și terapeuți.
În perioada 26-27 septembrie 2025, Help Autism și Autism Voice organizează ediția a 14-a a Conferinței Internaționale ABA, cel mai important eveniment din România dedicat analizei comportamentale aplicate (ABA), ce reunește peste 40 de lectori internaționali și naționali.
Printre invitați se numără și Teodora Rusea, analist comportamental, psiholog clinician și psihoterapeut, care aduce în atenție un subiect esențial: „De la colaborare la intervenție: cum construim o relație eficientă și predictibilă cu părinții.”
Interviu cu Teodora Rusea: De la colaborare la intervenție
Baza relației părinte–terapeut
Doctorul Zilei: Care sunt elementele de bază pentru o relație solidă și eficientă cu părinții?
Teodora Rusea: Elementele de bază ale unei relații sănătoase dintre părinte și terapeut pornesc de la comunicarea clară și asertivă. Este vorba despre curajul de a spune ceea ce simțim și ceea ce observăm, fără teamă, dar cu respect și deschidere. Confruntarea nu este un gest de agresiune, ci un act de grijă față de relație: atunci când apar situații neplăcute sau comportamente care pot degrada legătura dintre părinte și terapeut, acestea trebuie aduse la lumină.
De exemplu, dacă terapeutul întârzie frecvent și părintele nu spune nimic de frică că va pierde ajutorul acestuia, relația începe să se slăbească și impactul asupra copilului poate fi vizibil prin scăderea rezultatelor terapiei. Dar dinamica este reciprocă: și părintele poate face un gest care, chiar dacă pare minor, poate afecta încrederea terapeutului și implicit eficiența colaborării.
Puterea de confruntare se leagă strâns de puterea de a vorbi. A fi capabil să exprimi cu bucurie ceea ce funcționează, să te bucuri împreună de progresele copilului, dar și să vorbești atunci când ceva nu merge, sau când o acțiune poate afecta relația, este centrul acestei conexiuni. Această capacitate de a spune lucrurilor pe nume, cu respect și empatie, transformă relația părinte-terapeut într-un spațiu sigur, de creștere, în care calitatea vieții persoanelor implicate crește exponențial.
Încredere părinților este fragilă
Doctorul Zilei: Cum poate fi recâștigată încrederea părinților care au avut experiențe mai puțin pozitive în trecut?
Teodora Rusea: Încrederea unui părinte care a trecut prin experiențe mai puțin pozitive cu terapeuții poate fi fragilă și chiar expusă riscului de retraumatizare. În momentele de vulnerabilitate, părintele caută grijă și claritate. Atunci când ajunge la un specialist, fie el psiholog sau medic, îl investește cu rolul de autoritate salvatoare, capabilă să îl scoată din dificultatea în care se află. Cu cât șocul este mai greu de integrat și reînvie experiențe anterioare de neputință, cu atât dezamăgirea față de autoritatea care nu oferă soluții va fi mai mare.
De aici apare și tendința de a schimba frecvent terapeuții. Soluția se află, în parte, în comunicare și în pregătirea continuă a specialistului. Terapeutul are nevoie de dezvoltare personală pentru a înțelege mai bine universul interior al părintelui și pentru a putea răspunde adecvat nevoii sale. Nu există o formulă universală, ci doar puterea de a fi prezent și de a crea un cadru de relaționare „curat”: clar, accesibil, rezilient și asumat, în care ambele părți pot exprima fără teamă ceea ce simt, păstrându-și orientarea spre scopul comun.
Instrumente practice pentru părinți în relația cu terapeutul
Doctorul Zilei: Ce instrumente practice recomandați pentru ca părinții să devină parteneri activi în procesul terapeutic?
Teodora Rusea: Un instrument practic foarte valoros pentru reglarea relației părinte–terapeut este crearea unui scurt moment de prezență atunci când copilul este preluat sau predat terapeutului. Părintele și terapeutul își pot privi reciproc ochii și pot continua propoziția: „Astăzi te văd… fericit/obosit/îngrijorat…”. Această simplă practică ajută la reglarea emoțională între cei doi, oferind fiecăruia informații rapide despre starea celeilalte părți.
Pentru terapeut, observația stării părintelui poate ghida deciziile din ședință sau temele pentru acasă: dacă părintele pare obosit sau tensionat, poate fi indicat să reducă volumul exercițiilor pentru acasă sau să amâne discuțiile dificile, evitând astfel crearea unui conflict pe fond emoțional sau fiziologic încărcat. În același timp, părintele care observă starea terapeutului poate integra mai mult latura umană a acestuia, reducând percepția de autoritate supremă și cultivând empatia, înțelegerea și colaborarea.
Această practică simplă, dar intenționată, devine un instrument de reglare mutuală, crescând eficiența terapiei și consolidând relația, prin atenție, respect și empatie.
Teodora Rusea: viziune centrată pe empatie și știință
Teodora Rusea este analist comportamental, psiholog clinician și psihoterapeut, cu o practică dedicată analizei comportamentale aplicate (ABA), fiind specializată în evaluarea și intervenția individualizată pentru copiii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (TSA).
Cu experiență practică solidă atât în contexte clinice, cât și în analiza dinamicilor de grup și îmbunătățirea acestora, activitatea sa integrează abordări bazate pe dovezi științifice, centrate pe nevoile reale ale copilului și familiei.
Teodora Rusea consideră că relația terapeutică este fundamentul oricărui progres în terapie, iar munca sa este ghidată de ideea că fiecare pas în procesul de învățare trebuie să fie însoțit de conectare autentică și empatie.
La Conferința ABA 2025, Teodora Rusea aduce o perspectivă aplicată despre modul în care relația terapeutică poate fi modelată și consolidată prin principiile analizei comportamentale aplicate, oferind repere concrete pentru o colaborare eficientă cu părinții.
