Din cuprinsul articolului
Sistemul de sănătate italian, cunoscut sub numele de Servizio Sanitario Nazionale (SSN) se confruntă cu o serie de probleme și probleme structurale care afectează accesul italienilor la serviciile medicale.
Fiica unui medic din Bergamo, Italia, a plecat din serviciul de urgență a unui spital după ce a stat în scaun cu rotile timp de șase ore. Cazul este este încă un semnal asupra felului în care s-a blocat sistemul de sănătate italian.
„Mă numesc Enrica Locatelli și sunt fiica unui medic care și-a petrecut întreaga carieră lucrând în secția de urgențe a spitalului Ospedali Riuniti din Bergamo, precum și în secția de chirurgie III a aceluiași spital.
Monitoarele care afișau listele de așteptare nu funcționau
Duminică, 16 noiembrie, din păcate, la ora 8, la cererea lui, l-am dus pe tata la camera de urgențe a spitalului Papa Giovanni. Era prima dată când mergea acolo. Am fost primiți la triaj, vizibil în dureri, și ni s-a spus că nu va trebui să așteptăm mult. A trecut o oră, apoi două, apoi trei… Monitoarele care afișau listele de așteptare nu funcționau: erau blocate pe 12 noiembrie.
La ora 11.30, am cerut politicos informații; asistenta medicală de la triaj mi-a spus că vom fi chemați în scurt timp, deoarece tatăl meu era acum primul pe lista de așteptare. La ora 12.30, mă duc la o altă asistentă medicală, deoarece tatăl meu, care este „parcat” într-un scaun cu rotile de patru ore, are dureri și este destul de epuizat de așteptarea chinuitoare. Același răspuns ca acum o oră. Diferența era că, între timp, fusesem „depășiți” de mulți alți pacienți.
La ora 13:30, întrebăm, întotdeauna cu mult respect (cum ar putea fi altfel într-o familie de medici?), pentru a avea o idee aproximativă despre timp. Răspunsul? Același ca la ora 11:30 și 12:30.
O batjocură destul de demoralizantă.
În acel moment, tatăl meu (încă în scaunul cu rotile) întreabă, politicos, dar ferm, cum sunt gestionate listele de așteptare, deoarece, pe baza a ceea ce observase în ultimele cinci ore, nu îi era deloc clar. Fiind el însuși medic, găsea această gestionare de neînțeles. Desigur, asistenta medicală nu a răspuns.
În cele din urmă, în ciuda reticenței mele inițiale de a-l duce acasă fără să fie examinat, tatăl meu mi-a cerut să plec. Altfel, având în vedere situația, tatăl meu ar fi petrecut încă 12 ore abandonat într-un scaun cu rotile. Aproape șase ore – șase ore! – fără să primească niciun fel de ajutor.
Trăim într-o societate care include acum multe persoane în vârstă, dar totuși le tratăm ca pe cetățeni de mâna a doua, aproape ca și cum ar fi o povară. Durerea lor, oricare ar fi ea, nu ar trebui subestimată doar pentru că „sunt bătrâni”. Nu este corect”, a scris Enrica Locatelli, citează g4media.ro.
