Din cuprinsul articolului
Bolile pot fi rare, dar iubirea e atotcuprinzătoare și mereu aceeași. Când Maria l-a cunoscut pe Cătălin de la NVRMIND pe Facebook, a fost atrasă de tipul cool, de 25 de ani, care scria fain și se ocupa de producție muzicală.
Devenise visul unei puștoaice de 17 ani, care timp de câteva luni a presărat cu inimioare roșii drumul virtual spre inima lui.
Familia SMA
Iubirea își are propiul destin, în ciuda bolilor și a greutăților
Să nu fi observat Maria că tipul cu cercel în ureche și plin de tatuaje era într-un scaun rulant? Că trupul lui atrofiat de SMA tip 2 îl făcea vulnerabil și total dependent fizic de un însoțitor? E firesc să ne punem întrebările astea. Ce nu-i firesc este să le permitem să devină martori ai acuzării în procesul în care iubirea este judecată.
Povestea Mariei și a lui Cătălin pare desprinsă din filme. Ea din Moldova, el din Maramureș, s-au curtat nouă luni online, cât a trebuit dragostei lor să se nască pe această lume.
Apoi, într-o zi de primăvară, Cătălin s-a prezentat pentru prima dată în carne și oase în fața Mariei, așteptând-o la poarta liceului ei, împreună cu părinții lui. Fără să stea pe gânduri, Maria s-a suit în mașină și a plecat direct la Baia Mare.
Familia SMA
Maria împlinise deja 18 ani, își asigura resursele financiare dintr-un job remote în SEO, prin urmare, a decis că nimeni altcineva nu-i va hotărî destinul, pe cine să iubească, cu cine să se mărite și unde să locuiască. S-a transferat singură la un liceu din orașul iubitului ei, a terminat clasa a XI-a la zi, iar ultimele două clase le-a făcut la seral, tocmai ca să poată avea grijă de Cătălin.
Bine, bine, vor spune gurile rele, dar una e iubirea de la distanță, visătoare și plină de dorință, și alta este să locuiești zi de zi cu un om care trebuie spălat, schimbat, îmbrăcat, întors noaptea de pe o parte pe alta, când amorțește. Așa este, prima e o fantezie, nu-i iubire. Iar Maria, deși foarte tânără, a știut să facă diferența dintre ele.
E doar meritul Mariei? Cu siguranță nu. Iubirea se hrănește din două suflete asemănătoare. Fără curajul și pasiunea lui Cătălin de a fi el însuși, de a-și găsi propriul drum în viață, de a trăi ca un om „pe picioarele lui”, așa cum simte și cum gândește, curajul și pasiunea Mariei n-ar fi avut unde să se oglindească.
Familia SMA
Împreună la bine și la greu
Atrofia musculară spinală (SMA) este o boală genetică neuro-musculară ce se caracterizează prin pierderea neuronilor motori din maduva spinării și trunchiul cerebral, ceea ce conduce la slabiciune musculară progresivă și atrofie musculară.
Cătălin este o persoană deșteaptă, cu care poate discuta orice, cu care împarte aceleași idealuri, alături de care a evoluat mult și alături de care nu apucă să se plictisească. Își doresc aceleași lucruri și le pot face împreună. Așa îl descrie Maria pe omul cu care s-a măritat doi ani mai târziu, deși știa ce presupune viața alături de o persoană cu dizabilități.
Îndrăzneala aceea bună, care îi face pe oameni să fie autentici și încrezători, i-a determinat să se mute singuri la București, într-un apartament închiriat. Ei doi și o pisică. Muncesc împreună cu drag.
După ce ea îi setează aparatura video și audio, el rămâne în studio, iar ea merge în camera alăturată, la jobul ei remote pentru o agenție de marketing din UK. Ies la cafea împreună, se plimbă, descoperă locuri și își fac planuri de călătorie prin toată lumea.
Și n-au nicio îndoială că nu-și vor împlini visurile. De ce? Pentru că se iubesc. Și pentru că sunt printre puținii oameni care încă își amintesc că trupurile ascultă de inimi, niciodată invers.
Mai multe detalii puteți găsi AICI.
