Piloţii care zboară des la înălţimi mari au un risc crescut de leziuni cerebrale, relevă un studiu publicat luni în revista americană Neurology.
Pentru această anchetă, autorii au studiat 102 piloţi ai forţelor aeriene americane care zburau în avioane-spion U-2, pe care i-au comparat cu 91 de persoane care nu sunt piloţi. Piloţii au prezentat de trei ori mai multe leziuni decât persoanele din celălalt grup.
Participanţii la acest studiu au avut vârsta cuprinsă între 26 şi 50 de ani şi au fost supuşi unei investigaţii IRM (Imagistică prin Rezonanţă Magnetică) la creier, care a măsurat numărul de leziuni la nivelul ţesutului cerebral, asociate cu un declin al memoriei în cazul altor maladii neurologice.
‘Piloţii care zboară cu regularitate la altitudini de peste 6.000 de metri au un risc mai mare de accident de decompresie, care se produce atunci când presiunea atmosferică scade la un nivel mai mic decât cel al corpului, ceea ce duce la formarea bulelor’, explică principalul autor al studiului, dr Stephen McGuire de la Universitatea Texas (sud), unde se află facultatea de medicină aerospaţială a US Air Force.
‘Incidenţa bolii de decompresie în rândul piloţilor din US Air Force s-a triplat din 2006, probabil din cauza zborurilor riscante mai frecvente şi mai lungi’, a precizat acesta. ‘Însă până în prezent, nu am constatat sechele clinice permanente sau un declin al memoriei la aceşti piloţi’, susţine medicul.
Simptomele bolii de decompresie includ o lentoare a procesului de gândire, confuzie şi pierderi de memorie permanente.
Studiul a mai arătat că leziunile cerebrale la persoanele care nu sunt piloţi se situează mai ales în partea frontală a materiei albe, precum cele care se produc în mod normal odată cu îmbătrânirea. În schimb, la piloţi, leziunile sunt repartizate în tot creierul.
‘Aceste observaţii ar putea fi utile în evaluarea riscului producerii de leziuni cerebrale legat de activităţi precum alpinismul la înălţimi mari, scufundările la mare adâncime sau zborul la altitudini înalte’, estimează dr McGuire
