Din cuprinsul articolului
Vinerea Mare și cele două zile de Paște Ortodox sunt zile libere legale — angajatorul nu este obligat să te cheme la muncă. Dar dacă ai fost chemat sau contractul tău prevede muncă în perioadele de sărbătoare, ești îndreptățit la compensații clare, reglementate prin Codul Muncii și precizate printr-o decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
O hotărâre din 2025 a tranșat o dispută veche: sporul minim de 150% pentru munca în zilele de repaus săptămânal se aplică indiferent dacă orele respective sunt sau nu ore suplimentare față de norma zilnică.
Ce spune legea despre zilele libere de Paște
Conform art. 139 și art. 143 din Codul Muncii (Legea nr. 53/2003), salariaților li se acordă zile libere cu ocazia sărbătorilor legale. Pentru Paștele Ortodox, sunt zile libere legale: Vinerea Mare (ziua înaintea Paștelui), prima și a doua zi de Paște. Angajatorul nu are dreptul să impună prezența la muncă în aceste zile fără consimțământul angajatului, cu excepția domeniilor unde continuitatea activității este impusă prin natura muncii — sănătate, pază, transport, HoReCa, energia, telecomunicații.
Dacă angajatorul solicită prezența în una dintre aceste zile, are două opțiuni: fie acordă, de comun acord cu angajatul, alte zile libere compensatorii în termen de 30 de zile, fie plătește un spor la salariu pentru orele lucrate.
Tabel: sporuri minime garantate prin lege
| Tip zi | Spor minim | Bază calcul | Observații |
| Zilele de repaus săptămânal (sâmbătă, duminică) | 75% (fiecare zi) | Salariul de bază | Decizia ICCJ 415/2025: se aplică chiar dacă nu sunt ore suplimentare |
| Zile de repaus săptămânal consecutiv (sâm+dum) | 150% total (dublul sporului) | Salariul de bază | Minim garantat prin ICCJ |
| Vinerea Mare, Paște (1 și 2) — zile legale nelucrătoare | 100% suplimentar față de norma obișnuită | Salariul de bază | Angajatorul poate opta și pentru zile libere compensatorii în locul sporului bănesc |
| Noapte (22:00–06:00) în orice zi de sărbătoare | +25% suplimentar | Salariul de bază orar | Se cumulează cu sporul de zi de sărbătoare |
Surse: Codul Muncii actualizat 2026, art. 123 și 137
Ce a schimbat Decizia ICCJ nr. 415/2025
Publicată în Monitorul Oficial nr. 94 din 5 februarie 2026, Decizia nr. 415/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție clarifică o dispută care dura de ani buni privind interpretarea art. 137 alin. (5) din Codul Muncii. Înalta Curte a stabilit că: „Compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal, egală cu dublul compensațiilor aferente sporului pentru munca suplimentară, se cuvine salariatului chiar dacă munca prestată în zile de repaus săptămânal nu este în afara duratei normale a timpului de muncă.”
Cu alte cuvinte, nu trebuie să depășești norma de 8 ore zilnice pentru a fi îndreptățit la sporul dublu. Simpla prezentare la muncă sâmbăta sau duminica — indiferent de câte ore — îți conferă dreptul la minimum 150% din salariul de bază pentru orele lucrate. Decizia este obligatorie pentru toate instanțele și în toate litigiile de muncă viitoare.
Sectoarele cu cei mai mulți angajați afectați
Decizia ICCJ are impact direct în:
— HoReCa (restaurante, hoteluri, catering): unde sâmbăta și duminica sunt zile de vârf de activitate, dar mulți angajatori plăteau spor de weekend la fel ca pentru o zi obișnuită
— Comerțul cu amănuntul (supermarketuri, magazine): personalul de vânzări cu program rotativ pe 6 sau 7 zile/săptămână
— Paza și securitatea: unde contractele cu normă parțială acoperă frecvent weekenduri
— Transportul rutier: șoferi cu program pe tururi care includ sâmbăta sau duminica
— Sănătatea (asistente, infirmiere, personal auxiliar): gărzi de weekend la tarife ce nu reflectau în toate cazurile dublul compensației
Ce faci dacă angajatorul nu respectă sporul
Angajatorul care nu acordă sporul minim legal pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbătoare legală poate fi sesizat la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din județul tău. Sesizarea poate fi depusă online, prin formularul disponibil pe site-ul Inspecției Muncii, sau fizic la sediul ITM. Angajatul nu plătește taxe de sesizare. Termenul de prescripție pentru recuperarea drepturilor salariale restante este de 3 ani de la data la care creanța a devenit exigibilă, conform art. 268 din Codul Muncii.
Dacă ITM constată că angajatorul nu a plătit corect, poate aplica amendă cuprinsă între 1.500 și 3.000 de lei pentru fiecare angajat prejudiciat. Angajatul poate formula și acțiune civilă în instanță pentru recuperarea diferenței salariale, cu scutire de taxă de timbru, conform Legii nr. 62/2011.
ATENȚIE — Decizia ICCJ 415/2025 se aplică și retroactiv, pentru litigii aflate pe rolul instanțelor sau pentru creanțe salariale neexpirate ca termen de prescripție (3 ani). Dacă ai lucrat în weekenduri în ultimii 3 ani fără sporul corect, poți solicita diferențele.
Dacă ești salariat al statului (bugetar), regulile suplimentare sunt stabilite prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Grilele de salarizare bugetare includ prevederi specifice privind gărzile, turele de noapte și activitatea în zilele de sărbătoare, care pot diferi față de sectorul privat.
