Mărturiile unui pacient din spitalul groazei, ATI Arad: „Era coșmarul morților-vii”. Este inuman ce a putut îndura!

Mărturiile înfiorătoare a unui pacient din spitalul groazei. Acesta a fost internat cu diagnosticul de coronavirus în noiembrie anul trecut în cadrul Spitalului Județean Arad. Acesta a povestit în cadrul unui interviu acordat Antenei 3 cum pacienți din salon mureau pe capete, dar și experința morții prin care a trecut: „Era coșmarul morților-vii”

„Nu aveam buton de panică. L-au găsit înțepenit pe pat”

Până să ajungă într-un pat de ATI, bărbatul a văzut cum moartea răpește pacient după pacient în secția în care era internat.

„Nu m-am așteptat. Mi-a murit un om în brațe – mi-a zis să-l ajut puțin să se ridice și și-a dat duhul, efectiv. L-am lăsat pe pat și am sunat la asistente, pentru că nu aveam buton de panică sau ceva de genul. Există doar niște telefoane pe ușă și mi s-a spus că ele sunt la neutralizare și că nu poate să vină nimeni.

Când au venit l-au găsit pe om înțepenit pe pat acolo. Eu speram că poate mai respiră, dar din păcate omul murise. L-au băgat în sacii negri de Covid – părerea mea e că nu a murit de Covid, pentru că era albastru la față și părea un infarct”, a povestit acesta. Șirul morților nu s-a oprit aici.

„Era hrănit din 3 în 3 ture – în rest nu mișcau nimic”

După ceva timp, un alt pacient se stingea în timpul nopții și, din nou, bărbatul mărturisește că a cerut în zadar ajutor în puterea nopții.

„L-am văzut că dă semne de agonie. Omul avea AVC și nu prea vorbise, nu prea se mișcase din pat, era hrănit doar din 3 în 3 ture, efectiv 2 ture nici nu mișcau, nici pampers, nici nimic, și practic eu și cu un brancardier ce ne mai chinuiam să-l ținem pe om în viață.

Până la urmă a murit noaptea, am încercat să cer ajutor, am ieșit pe hol, am sunat – nimic! Absolut nimic, nici măcar nu mi s-a mai răspuns la telefon. Era 3 noaptea. (…) Tot ieșind desculț pe hol, cred că am răcit, s-au agravat simptomele.

„Au zis despre mine: Ăsta e gata, nu mai avem ce să-i facem„

Spre dimineață am simțit că mă ia cu frisoane și am simțit febra. Până atunci nu am avut absolut nimic. Și din momentul în care a început să-mi crească febra au încercat să mi-o scadă cu ceva, dar problema era sistemul de lucru: o oră umblau prin saloane, după care trei ore stăteau la neutralizare. Am avut noroc că a venit tura bună și au văzut că am 42 de grade.