Din cuprinsul articolului
Pentru mulți pacienți, decizia de a ajunge la chirurg nu este amânată din neglijență, ci din frică. Nu de diagnostic, ci de intervenție. De pierderea controlului. De momentul în care viața ajunge, literalmente, în mâinile unui om necunoscut. Acesta este unul dintre mesajele centrale ale unei discuții recente dintre Doctor Mihail Pautov și dr. Decebal Fodor, chirurg cu experiență internațională, într-un podcast care pune accentul pe relația medic–pacient.
Mesajul este simplu și incomod. Operația nu este primul pas al vindecării. Încrederea este.
De ce frica de operație îi ține pe oameni departe de medic
Indiferent de specialitate, chirurgie abdominală sau oncologică, frica apare constant. Nu ține de gravitatea bolii și nici de nivelul de educație. Ține de un mecanism profund uman. Nevoia de control.
În momentul în care un pacient aude că are nevoie de o intervenție chirurgicală, simte că renunță la controlul propriei vieți. Se lasă pe mâna cuiva pe care nu îl cunoaște, într-un context pe care nu îl poate controla. Această pierdere a controlului este, spune dr. Fodor, sursa reală a anxietății.
Din acest motiv, mulți pacienți aleg să amâne, să ignore simptomele sau să caute alternative care le dau impresia că pot decide singuri fiecare pas.
Ce face diferența între acceptare și refuz
Abordarea chirurgului începe înainte de bisturiu. În experiența acumulată în afara României, dr. Fodor spune că a învățat un lucru esențial. Pacientul nu trebuie convins. Trebuie înțeles.
El își alocă timp pentru a explica în detaliu întregul parcurs, de la internare până la externare. Fără grabă. Fără formulări tehnice inutile. Fără promisiuni. Fiecare etapă este explicată astfel încât pacientul să știe exact ce urmează.
Această transparență nu este un gest de politețe, ci un act medical în sine. Atunci când pacientul înțelege ce se va întâmpla, frica începe să scadă. Controlul nu mai este pierdut complet. Este împărțit.
Încrederea ca act medical
„Vindecarea nu începe cu operația, începe cu încrederea” nu este o metaforă.
Este o observație clinică. Atunci când un pacient are încredere în medic, urmează indicațiile, acceptă tratamentul și cooperează. Inclusiv în situații dificile.
Încrederea nu se câștigă prin autoritate sau reputație, ci prin prezență și claritate. Pacientul trebuie să simtă că medicul știe ce face și că este alături de el pe tot parcursul procesului.
Abia în acest moment, spune chirurgul, pacientul este dispus să parcurgă un drum dificil, pentru că nu se mai simte singur.
De ce această discuție contează acum
În România, frica de operație rămâne una dintre cauzele frecvente ale prezentării tardive la medic. În special în patologiile oncologice, unde întârzierea schimbă radical prognosticul.
Discuțiile despre empatie, comunicare și încredere sunt adesea privite ca secundare, în comparație cu tehnologia sau performanța medicală. Realitatea din cabinet arată însă altceva. Un pacient speriat este un pacient care amână. Un pacient informat este un pacient care cooperează.
Ce pot învăța pacienții din acest dialog
Mesajul transmis în podcast este relevant nu doar pentru medici, ci și pentru pacienți. Frica de operație este normală. Dorința de control este firească. Soluția nu este evitarea medicului, ci dialogul.
Un chirurg bun nu este doar cel care operează corect, ci și cel care explică, ascultă și construiește o relație de încredere. Iar pacientul are dreptul să ceară acest lucru.
Pentru că, înainte de orice intervenție, vindecarea începe într-un spațiu mult mai fragil decât sala de operație. În mintea pacientului.
