Din cuprinsul articolului
În multe locuințe, dulapul cu medicamente spune o poveste veche de ani de zile. Cutii începute, tratamente recomandate cândva „preventiv”, pastile păstrate pentru orice eventualitate.
Între timp, medicina a mers mai departe. Ghidurile s-au schimbat, iar unele dintre cele mai frecvente tratamente nu mai sunt recomandate în aceleași condiții sau sunt considerate ineficiente.
Medici și organizații precum U.S. Preventive Services Task Force, American Geriatrics Society sau FDA au revizuit în ultimii ani datele pentru mai multe medicamente utilizate pe scară largă. Concluzia comună este că unele tratamente continuă să fie folosite de rutină, deși beneficiile sunt limitate sau riscurile nu sunt neglijabile.
Aspirina luată „preventiv” nu mai este o alegere automată
Pentru generații întregi, aspirina în doză mică a fost percepută ca o formă simplă de protecție cardiovasculară. Mulți adulți au început să o ia zilnic fără să fi avut vreodată un infarct sau un accident vascular cerebral, pe ideea că „nu are ce să strice”.
Datele mai noi au schimbat această perspectivă.
În 2022, U.S. Preventive Services Task Force a recomandat explicit să nu se inițieze aspirina pentru prevenție primară la persoanele de peste 60 de ani. Motivul nu ține de lipsa completă a beneficiului, ci de balanța risc-beneficiu.
Aspirina reduce coagularea sângelui, ceea ce poate preveni formarea cheagurilor implicate în infarct. În același timp însă, crește riscul de sângerare. La persoanele fără antecedente cardiovasculare, acest risc ajunge să depășească beneficiul.
Sângerările pot fi:
-
digestive, uneori greu de depistat inițial
-
intracraniene, cu potențial sever
Pentru pacienții care au avut deja un infarct sau un AVC, aspirina rămâne utilă. Diferența esențială este între prevenția primară și cea secundară, iar această nuanță este adesea ignorată în practică.
Decongestionantele populare care nu fac, de fapt, nimic
Fenilefrina este prezentă în numeroase medicamente pentru răceală. Este ingredientul care promite să „desfunde nasul” fără rețetă.
Problema este că, administrată oral, nu funcționează așa cum se credea.
În 2023, un comitet consultativ al FDA a analizat toate datele disponibile și a votat unanim că fenilefrina nu este mai eficientă decât un placebo pentru congestia nazală.
Explicația este una farmacologică. Substanța este metabolizată rapid în intestin și ficat înainte să ajungă în circulație în cantitate suficientă pentru a avea efect asupra vaselor de sânge din mucoasa nazală.
Rezultatul este că milioane de persoane iau un medicament care, practic, nu produce efectul pentru care este utilizat.
Alternativa eficientă există, dar este mai strict controlată. Pseudoefedrina funcționează, însă este eliberată doar în farmacii, cu verificare de identitate.
Laxativul prescris de rutină care nu aduce beneficii reale
Docusatul de sodiu este unul dintre cele mai prescrise „stool softeners”. A fost considerat mult timp o opțiune blândă pentru constipație, inclusiv în spitale.
Problema este că eficiența lui nu a fost confirmată în mod solid.
Un studiu randomizat publicat în 2013 a evaluat efectul docusatului la pacienți care primeau deja un laxativ stimulant. Rezultatul a fost clar: adăugarea docusatului nu a produs nicio diferență semnificativă.
Nu s-au observat îmbunătățiri în:
-
frecvența scaunelor
-
consistența
-
senzația de evacuare completă
Acest tip de rezultat ridică o întrebare simplă: de ce continuă să fie utilizat atât de frecvent?
Răspunsul ține mai degrabă de inerția practicii medicale decât de dovezile actuale.
Antihistaminicele vechi și efectele lor asupra creierului
Difenhidramina este cunoscută de zeci de ani și este percepută ca un medicament „ușor”, folosit pentru alergii sau pentru a induce somnul.
Pentru persoanele în vârstă, situația este diferită.
Ghidul Beers Criteria, considerat standardul pentru medicamentele cu risc crescut la vârstnici, recomandă evitarea difenhidraminei.
Motivul ține de efectele anticolinergice.
Acestea pot produce:
-
confuzie
-
tulburări de memorie
-
somnolență accentuată
-
risc crescut de căderi
În plus, eliminarea medicamentului este mai lentă la vârstnici, ceea ce înseamnă că efectele persistă mai mult și se pot cumula cu alte tratamente.
În contextul în care multe persoane în vârstă iau deja medicamente cu efecte similare, riscul devine și mai mare.
Siropul de tuse cu codeină: eficiență limitată, riscuri reale
Codeina este un opioid slab, utilizat de ani de zile în tratamentul tusei.
Datele arată însă că, pentru tusea asociată răcelii, eficiența ei este modestă sau inexistentă.
O analiză Cochrane nu a găsit dovezi solide că ar reduce tusea mai eficient decât placebo.
În schimb, profilul de risc este clar:
-
somnolență
-
risc de depresie respiratorie
-
potențial de dependență
Din acest motiv, utilizarea la copii a fost restricționată, iar la adulți este recomandată prudență.
Un alt aspect ignorat frecvent este păstrarea acestor siropuri în casă după terminarea tratamentului, ceea ce crește riscul de utilizare necontrolată.
De ce persistă aceste tratamente în practica de zi cu zi
Există un decalaj între dovezile științifice și comportamentul real al pacienților.
Mulți continuă să ia medicamente:
-
începute cu ani în urmă
-
recomandate într-un context diferit
-
păstrate „în caz de nevoie”
În plus, consultațiile scurte nu permit întotdeauna o revizuire completă a tratamentelor.
Această situație este cunoscută în medicină drept „inertie terapeutică” — menținerea unor tratamente fără reevaluare.
Ce ar trebui schimbat în practică
Medicii insistă tot mai mult pe ideea de „revizuire periodică a tratamentului”.
Asta înseamnă:
-
verificarea motivului pentru care fiecare medicament este luat
-
evaluarea beneficiului actual
-
analizarea riscurilor cumulative
Pentru unele medicamente, problema nu este doar lipsa eficienței, ci faptul că expun pacientul la riscuri evitabile.
