Medicul Doru Herghelegiu, unul dintre cei mai buni obstetricieni pe care îi avem, a lucrat mai bine de 20 de ani la Spitalul Polizu, unde s-a specializat în rezolvarea cazurilor complicate. Din 2005, a trecut în sfera privată
În cei 30 de ani de carieră profesională, conf. dr. Doru Herghelegiu, 57 de ani, nu a refuzat niciodată un caz dificil. S-ar putea spune chiar că în mod special pe acestea le-a și căutat găsind în fiecare o oportunitate de a evolua profesional. A iubit și iubește cu pasiune chirurgia, pe care și-a dorit să o practice încă din facultate, mărturisește fostul absolvent cu media 9,97 al Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.
– Evz: Cum ați ajuns la obstetrică și ginecologie?
– Conf. dr. Doru Herghelegiu: Obstetrica a fost specialitatea care a fost posibil de urmat în 1982, când am terminat eu facultatea, pentru că nu puteam face chiar ce voiam.
– Regretați?
– Nu. Este o specialitate frumoasă care mi-a oferit satisfacții mari. S-au întâmplat multe lucruri noi în obstetrică. Dacă înainte de 1990 nu știam mai nimic despre evoluția unei sarcini, după aceea au început și la noi să apară mijloacele moderne de investigare. Și în lume obstetrica a fost una dintrespecialitățile care a beneficiat mult de tehnologie. Eu am prins în acești 30 de ani de profesie modificări radicale în ceea ce privește evoluția specialității, care mă fac să fiu bucuros că am optat pentru ea.
– Profesați din 1984 și ați fost unul dintre primii obstetricieni de la noi specializați în imagistică. Cum a fost începutul?
– Am avut posibilitatea să progresez mai rapid decât alți colegi prin faptul că au fost niște burse în primii ani după Revoluție, prin 1994, și am putut și eu să plec în Franța. Mi-am dat seama de importanța explorării ecografice, cardiotocografice în specialitatea noastră și, ulterior, m-am perfecționat singur. Mi-am păstrat însă și pasiunea pentru chirurgie.
– Aveți reputația că nu refuzați niciodată un caz complicat…
– Îmi place foarte mult chirurgia grea, oncologică din specialitatea mea și, în continuare, operez cazuri de dificultate maximă. Nu am refuzat niciodată un caz, oricât de dificil a fost, am făcut uneori echipe complexe cu colegi din chirurgie sau urologie pentru că de multe ori amploarea intervenției depășea limitele specialității mele în ginecologia oncologică. Din fericire, azi lucrez într-un spital privat care-mi dă posibilitatea să am echipe operatorii multidisciplinare.
– În ultimii ani, numărul operațiilor cezariene a crescut considerabil. Care ar fi explicațiile?
– În trecut, ca să fim sinceri, femeile erau supuse unui tratament mult mai dur în ceea ce privește travaliul. Suferința era substanțială. Actualmente, suferința e mult mai mică la o naștere naturală datorită analgeziei epidurale, dar nu în toate spitalele există această posibilitate. Și, de multe ori, obstetricienii sunt puși în fața unui caz care evoluează greu, suferința maternă, fizică, provocată de durere e importantă și atunci se raportează la timpurile pe care le trăim. Nu e firesc să răsune spitalul de urletele unei femei, cum se întâmpla înainte. Nimeni nu-și mai dorește lucrul acesta. Eu am trăit asta cu zeci de ani în urmă, nu răsuna doar spitalul (Polizu – n.red.), ci și strada Buzești de urletele femeilor. În al doilea rând, e vorba de posibilitatea de a investiga mai bine nașterea, de a descoperi suferințe fetale cronice cu ajutorul ecografiei performante, a cardiotocografiei. Uneori, deși femeia își dorește să nască natural, stopăm evoluția nașterii naturale pentru a proteja fie fătul, fie mama. Deci, putem anticipa o serie de pericole. Din acest motiv, și indicațiile de cezariană sunt mult mai frecvente.
– Nu cumva și medicii se protejează în acest fel?
– Numărul de cezariene a crescut nu numai în România. În țările occidentale, mai ales asiguratorii sunt îngrijorați pentru costurile mari, dar, pe de altă parte, și obstetricianul de multe ori are tendința să se protejeze pentru că cele mai mediatizate și cele mai disputate cazuri de malpraxis sunt în obstetrică. Cele mai grave consecințe privind evoluția mamei sau a fătului în cazul unor incidente sunt în obstetrică. Ori, atunci la cel mai mic semnal de alarmă care apare în travaliu fiecare simte nevoia să se protejeze, să termine mai repede travaliul, să nu fie niciun risc pentru făt, să nu aibă procese ulterioare.
Oamenii sunt lucrul cel mai valoros în medicină”
Dr. Doru Herghelegiu spune că nu s-a gândit niciodată să plece din țară, fiind legat de colegi, prieteni și familie.
Șansa medicinei private
„În 1994, am plecat prima dată. În Franța. Aveam deja un copil mic acasă de aceea nici n-am stat la bursă șase luni, ci doar trei. Nici nu erau foarte bine primiți românii în perioada aceea. Acum medicii români sunt foarte căutați. Atunci, nu. Exista o anumită reținere când mergeai într-o țară străină”, explică medicul. Îți atrăgeau discret atenția că pentru ei ar fi foarte dificil dacă pe parcurs te-ai răzgândi și ai vrea să rămâi.
„N-am avut intenția să rămân. Am și sperat că imediat după Revoluție lucrurile se vor schimba rapid în bine. S-au schimbat mai încet”. Apoi, mai spune Herghelegiu, a apărut oportunitatea cu medicina privată care îi oferă condiții de a lucra exact ca în străinătate și, ca atare, gândul acesta nici nu mai există în mintea lui: „La vârsta mea, nici nu cred că aș mai prezenta vreun interes. Ei sunt interesați de medici tineri, din păcate pentru noi, pentru că acești tineri pleacă și medicina din țara noastră va avea mult de suferit. Foarte mulți pleacă. Mă uit la colegi de-ai fiului meu, generații întregi de studenți. Nu știu câte hârtii am semnat când eram la Polizu pe vremuri, pentru rezidenți care voiau recomandări și plecau. Asta cred că e cea mai mare problemă a medicinei românești, nu tehnologia”.
Ne pleacă medicii cei mai buni
Medicul atenționează că ne vom descurca cu banii, vom mai progresa economic, dar dispariția în masă a tinerilor valoroși nu o putem înlocui. „De regulă, pleacă cei valoroși asta e durerea. Iar cei valoroși nu sunt mulți. Într-o generație de sute de medici, cei care ar avea șanse să devină vârfuri în specialitățile lor sunt câteva zeci. Ceea ce va avea un impact extrem de nefavorabil. Mult mai mare decât l-ar avea lipsa de tehnologie. Oamenii sunt lucrul cel mai valoros în medicină, nu aparatele. Calificarea profesională este lucrul cel mai greu de realizat. Și, din nefericire pentru noi, cei de afară știu lucrul acesta și îl speculează foarte bine”.
În viață faci ceea ce trebuie, altfel plătești”
Cât privește vârsta propice pentru nașterea unor copii sănătoși, medicul Herghelegiu este ferm: femeile trebuie să-i aducă pe lume între 25 și 35 de ani, nu mai târziu: „Din punctul acesta de vedere, femeia este iarăși dezavantajată, este sacrificată într-un cuplu, este obligată, uneori, să-și întrerupă activitatea profesională. După 35 de ani și fertilitatea scade și riscurile în evoluția unei sarcini sunt mai mari, riscurile de anomalii genetice cresc. Pe de altă parte, e vorba și de satisfacția copilului de a avea niște părinți tineri, este firesc ca oamenii să procreeze când sunt tineri. Așa e firesc, dar viața modernă cam încurcă lucrurile. Mai e și criza aceasta, iar multe femei se tem că își pierd locul de muncă. Dar, în viață faci ceea ce trebuie. E dură regula, dar cine nu face ceea ce trebuie mai devreme sau mai târziu are de plătit niște polițe”.
Daniela Șerb
