Din cuprinsul articolului
Meghan Markle a intrat în atenția psihoterapeutului Sheri Jacobson, care a descris-o pe ducesa de Sussex ca pe cineva care prezintă simptome de „sindrom al prințesei”.
Sindromul, potrivit fondatorului Harley Therapy, este o „condiție psihologică prin care se manifestă un comportament asemănător basmelor”.
În cadrul unui interviu pentru The Telegraph, Jacobson a explicat: „Este vorba de a te pune în epicentrul fiecărei povești și de a fi prea preocupat de modul în care apar lucrurile.
Cred că atunci când vine vorba de Meghan, există cu siguranță trăsături vizibile.
Reflexul ei de a privi lucrurile în exterior, accentul ei exagerat pe ea însăși și ideea că alții se învârt în jurul ei”, a mai adăugat psihologul.
Jacobson explică că fenomenul este un „lucru foarte american”. „În SUA, totul este amplificat și dramatizat”, a adăugat ea.
„Există mai puțină isterie în Marea Britanie, dar până la urmă suntem încă oameni și oameni și suntem atrași de povești”, a adăugat ea.
Jacobson – care nu a întâlnit-o niciodată pe Meghan Markle – își continuă diagnosticul și intră în valorile lui Meghan și dezvoltarea lor, explicând că „nevoia ei de a se plasa în centrul poveștii va fi întotdeauna oarecum problematică pentru familia regală”.
Potrivit Psychology Today, sindromul prințesei „nu este într-un manual de medicină”, dar este un sindrom real de care „multe fete tinere suferă zilnic”.
Folosind exemplul interviului cu Oprah din 2021, în care Meghan s-a comparat cu prințesa Ariel din Mica Sirenă – „se îndrăgostește de prinț și din această cauză își pierde vocea” – Jacobson a continuat să conecteze aceste afirmații cu sindromul.
Ce este sindromul prințesei, un diagnostic ce apare de obicei în copilărie?
Psihologul Lenke Iuhoș spune că poveștile cu prinți și prințese la care se uită copiii noștri transmit mesaje subliminale:
„Din nefericire, Walt Disney a ecranizat prințese care aveau numai privilegii, însă nu s-a menționat nicăieri și despre obligațiile care reies din fișa postului de membru al familiei regale. Fetițele au fost încurajate să creadă că lumea este un castel frumos, în care toți cei care lucrează acolo sunt slugi puse în slujba lor.
Din acest motiv, dacă este alintat în exces, un copil va opune rezistență la orice sarcină din partea părinților sau chiar a șefului, la maturitate. Copiii vor deveni tot mai egoiști, nu vor considera necesar să spună mulțumesc, nu își vor cere scuze atunci când greșesc și la maturitate nu vor ști să iubească sincer, necondiționat“, spune specialistul.
