Urinarea frecventă, însoţită de febră, durere, vomă, senzaţii de sete, oboseală sau disconfort la nivelul abdomenului, reprezintă un semn de infecţie a tractului urinar sau a altor organe.
Alte posibile cauze ale urinării frecvente includ diabetul, sarcina, problemele cu prostata, cistita sau atacul cerebral. Indiferent care sunt motivele ce vă fac să mergeţi des la toaletă, apelaţi la un medic specialist pentru tratament.
„Nu lăsaţi problemele să trea că neobservate gândindu-vă că puteţi trata o simplă cistită cu «leacuri». Aşteptând să treacă de la sine, simptomele se vor agrava şi boala va avansa, tratamentul va deveni mai complicat, iar rezultatele bune vor apărea mai greu”, avertizează Aurelia Constantin, medic internist.
Patru-cinci urinări pe zi
În mod normal, urinăm de aproximativ patru-cinci ori pe zi, şi uneori acest lucru se întâmplă şi noaptea. În cazul în care urinarea este mai frecventă, mergeţi la doctor pentru un control.
„Cel mai bine e să vă prezentaţi întâi la medicul de familie, care vă poate orienta corect în funcţie de simptomatologie. În orice caz, este nevoie de un sumar de urină, o analiză de sânge cuprinzând testele uzuale, poate chiar şi o urocultură (analiza probelor de urină, constând în cultivarea şi identificarea agenţilor patogeni care produc infecţii ale tractului urinar – n.r.)”, spune Aurelia Constantin.
În cazul diabetului, urinarea frecventă este un simptom timpuriu atât pentru tipul 1, dar şi pentru tipul 2, pentru că organismul încearcă să scape, prin uri nare, de glucoza neutilizată.
„Urinarea frecventă în cazul persoanelor cu diabet nu este cauzată de faptul că este excitată neadecvat vezica urinară, ci fiindcă ea se umple mai repede”, spune medicul Dan Pereţianu.
Astfel, persoanele care au diabet beau mai multă apă pentru că au insulina scăzută, iar organismul nu reuşeşte să asimilizeze lichidele şi le elimină.
Prostata afectează uretra
O prostată extinsă poate exercita presiune asupra uretrei (tubul care transportă urina pentru a fi scoasă din organism) şi astfel poate bloca fluxul urinei.
Acest lucru face ca peretele vezicii să devină iritabil, începe să se contracte chiar şi atunci când conţine cantităţi mici de lichid, cauzând urinare frecventă. În acest caz, specialiştii susţin că există două categorii de tratamente.
„Primul tip de tratament se face cu medicamente alfablocante, care acţionează asupra vezicii urinare pentru a-i scădea activitatea (se umple mai mult până să devină sensibilă). Cel de-al doilea tip de tratament pre supune folosirea unor medicamente care blo chează transformarea testosteronului nativ în activ, ceea ce face ca vezica să nu mai fie excitată neadecvat”, explică Dan Pereţianu.
„Cistita = inflamaţia vezicii urinare”
Cistita este o boală caracterizată de durere înregistrată la nivelul vezicii şi în regiunea pelviană, care se manifestă deseori cu simptome care includ necesitatea unei urinări frecvente.
Această afecţiune este mai des întâlnită la femeile aflate la menopauză.
„Cistita este inflamaţia vezicii urinare, care se datorează incapacităţii mucoasei tractului urinar de a lupta împotriva germenilor din intestin. Cistita se manifestă prin tenesme vezicale (senzaţia de a urina tot timpul, cu durere – n.r.)”, avertizea ză medicul specialist Dan Pereţianu.
Examenul medical cuprinde următoarele analize:
- Citometria: măsoară presiunea intraveziculară în funcţie de conţinutul şi de puterea de contracţie a muşchiului vezical. Examinarea se face cu ajutorul cistoscopului, format dintr-un tub metalic prevăzut la unul dintre capete cu bec electric, iar la celălalt cu un dispozitiv optic.
- Sumarul de urină este o examinare microscopică a urinei prin care se determină componentele acesteia.
