Din cuprinsul articolului
Metforminul, un medicament prescris pe scară largă pentru a ține sub control glicemia la pacienții cu prediabet și diabet de tip 2, ar putea interfera cu efectele benefice ale exercițiilor fizice. O concluzie șocantă a unui studiu de la Universitatea Rutgers pune sub semnul întrebării o strategie medicală de bază, aplicată de aproape două decenii: combinarea medicamentului cu mișcarea.
Cercetătorii au descoperit că metforminul atenuează în mod semnificativ îmbunătățirile esențiale aduse de sport, în special în ceea ce privește funcția vaselor de sânge, fitness-ul aerob și reglarea zahărului din sânge.
„Majoritatea medicilor presupun că unu plus unu fac doi. Problema este că dovezile arată că metforminul estompează beneficiile exercițiilor.” – Steven Malin, autor principal al studiului.
Studiul a urmărit timp de 16 săptămâni 72 de adulți cu risc de sindrom metabolic, împărțiți în patru grupuri (exerciții de intensitate mare/mică, cu metformin/placebo).
Iată ce au descoperit cercetătorii:
- Exercițiile fizice singure au îmbunătățit vizibil sensibilitatea vasculară la insulină, permițând un flux sanguin mai bun și reducând glicemia după mese. Când participanții au luat metformin, aceste îmbunătățiri au fost diminuate.
- Indivizii care au luat metformin nu au înregistrat câștigurile așteptate în fitnessul aerob (capacitatea fizică), indiferent de intensitatea antrenamentului.
- Medicamentul a redus și efectele pozitive ale sportului asupra inflamației și a glicemiei a jeun (pe nemâncate).
Câștigul activității de fitness nu înseamnă doar performanță, ci calitate a vieții: energie pentru urcat scările, joacă cu copiii sau activități zilnice. Dacă metforminul blochează aceste progrese, pacienții nu primesc protecția completă pe care se bazează pentru a reduce riscul de boli cronice.
De ce are acest efect neașteptat?
Steven Malin sugerează că răspunsul ar putea sta chiar în modul în care acționează Metforminul:
- Medicamentul funcționează parțial prin blocarea unor componente ale mitocondriilor (uzina energetică a celulei) pentru a reduce stresul oxidativ și a controla glicemia.
- Aceeași inhibiție ar putea interfera cu adaptările celulare pozitive declanșate de sport, care includ îmbunătățirea funcției mitocondriale și creșterea capacității aerobe.
- Procesul care face Metforminul eficient ar putea bloca capacitatea organismului de a se adapta complet la antrenamentul fizic.
Cercetătorii subliniază că nimeni nu ar trebui să oprească administrarea de metformin sau exercițiile fizice pe baza acestui studiu.
Totuși, descoperirile ridică întrebări urgente pentru comunitatea medicală:
- Medicii trebuie să monitorizeze mai atent pacienții cu diabet care iau metformin și fac sport, evaluând dacă aceștia înregistrează progresele așteptate.
- Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a găsi strategii de combinare a celor două tratamente, cum ar fi ajustarea dozei sau momentul administrării.
- Diabetul de tip 2 afectează zeci de milioane de oameni, iar strategiile de prevenție și tratament trebuie să fie cât mai eficiente.
Sursă: The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism
