Din cuprinsul articolului
Tamara Bright, o tânără mamă de 31 de ani din Teesside, Marea Britanie, a trăit timp de un deceniu cu o tumoare cerebrală uriașă, fără ca medicii să o descopere. În tot acest timp, femeia s-a confruntat cu dureri de cap severe, tulburări de echilibru și probleme de vedere, dar fiecare vizită la medic se încheia cu același verdict: „nu e nimic grav”. Diagnosticul a venit abia după zece ani, când pierderea progresivă a auzului a determinat un audiolog să îi recomande o investigație imagistică. RMN-ul a dezvăluit o tumoare benignă de aproximativ 4 centimetri, care apăsa pe trunchiul cerebral și în spatele ochilor.
„Le-am spus ani la rând că ceva nu e în regulă, dar nimeni nu m-a crezut”, povestește Tamara. „A fost nevoie de un deceniu și de o pierdere parțială a auzului ca cineva să mă asculte.”
Tânăra, care lucrează ca juristă, a aflat că formațiunea tumorală se dezvoltase lent, probabil timp de peste zece ani. Localizarea ei i-a afectat nervii faciali, astfel încât, după intervențiile chirurgicale, Tamara a rămas cu paralizie facială pe partea dreaptă și dificultăți de vorbire. În ciuda acestor sechele, spune că e recunoscătoare că a supraviețuit și își așteaptă primul copil, un băiețel, alături de logodnicul ei.
O decade de simptome ignorate
Primele semne au apărut în jurul anului 2015. Durerile de cap deveniseră zilnice, iar mersul i se schimba. „Trebuia să mă uit la podea și să urmăresc o linie imaginară, ca să pot merge drept”, își amintește ea. Medicul de familie i-a spus că ar putea fi de vină anticoncepționalele, apoi deficitul de vitamina B12, iar mai târziu lipsa de hidratare.
Ani întregi, Tamara a încercat să-și continue viața normală. În timpul pandemiei, când consultațiile medicale se desfășurau la telefon, a plâns în receptor spunând: „Vă rog, ajutați-mă, ceva nu e în regulă”. Răspunsul a fost același: „Ești bine”.
Situația s-a agravat în 2022, când ochiul drept a început să „vadă încețoșat”, iar în câmpul vizual au apărut pete negre. În cele din urmă, audiologul a fost cel care a suspectat o cauză neurologică. „Pentru cineva de vârsta mea, sănătos, pierderea bruscă a auzului nu e normală”, a spus specialistul care i-a recomandat RMN-ul.
Rezultatul a confirmat cea mai mare teamă: o tumoare cerebrală benignă, de peste 4 centimetri, crescută lent timp de aproximativ zece ani. „Când mi-au spus, medicul a folosit expresia ‘nu e o tumoare mare, e o tumoare gigantică’. N-am să uit niciodată acele cuvinte”, povestește Tamara.
Descoperirea a fost cu atât mai dureroasă cu cât mama Tamarei murise tot din cauza unei tumori cerebrale, la vârsta de 38 de ani. „Le-am spus medicilor de la început despre mama mea. Am întrebat direct dacă nu cumva e o tumoare ca a ei. Au râs și mi-au spus că exagerez. A fost devastator să aflu, după zece ani, că aveam dreptate.”
Operații, reabilitare și viața după boală
În 2023 și 2024, Tamara a trecut prin două intervenții chirurgicale dificile, în care medicii au îndepărtat tumoarea prin canalul auditiv drept. A urmat o rundă de radiochirurgie, în iunie 2024, pentru a preveni recidiva. După operații, a dezvoltat paralizie facială de tip Bell — o complicație frecventă în cazul intervențiilor din zona nervilor cranieni.
„Nu mai pot zâmbi normal. Mulți oameni mă întreabă dacă am avut un accident vascular. Când mă uit în oglindă, nu mă mai recunosc”, spune ea. „Îți pierzi o parte din încredere. Dar logodnicul meu, Jordan, a fost extraordinar. Niciodată nu m-am simțit neatractivă pentru el, doar pentru mine însămi.”
Tamara spune că e mai greu să se afle în preajma copiilor, care observă imediat diferențele. „Ei nu înțeleg ce se întâmplă, dar se uită la tine altfel. Te doare, dar te obișnuiești.”
Povestea Tamarei are o concluzie simplă și puternică: ascultă-ți corpul și nu te opri dacă simți că nu ești înțeles. „Tu îți cunoști corpul mai bine decât oricine. Dacă medicii îți spun că e în regulă, dar tu știi că nu e, continuă să insiști. Fă analize, cere a doua opinie, nu lăsa timpul să treacă.”
De ce pot fi confundate tumorile cerebrale cu alte afecțiuni
Specialiștii atrag atenția că simptomele tumorilor cerebrale pot fi subtile și ușor de atribuit altor cauze: stres, migrene, oboseală sau tulburări hormonale. Durerile de cap persistente, schimbările bruște de vedere, pierderea auzului, amețeala, greața inexplicabilă, tulburările de memorie sau de vorbire sunt semne care necesită consult neurologic și, adesea, un RMN.
Potrivit NHS, peste 12.000 de britanici sunt diagnosticați anual cu tumori cerebrale primare, iar jumătate dintre acestea sunt canceroase. Aproximativ 5.300 de persoane își pierd viața în fiecare an din cauza acestei boli. Tumorile cerebrale reprezintă cea mai mortală formă de cancer la copii și la adulții tineri sub 40 de ani.
În România, cazurile de tumori cerebrale sunt în creștere, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică. Cel mai important factor pentru supraviețuire rămâne diagnosticul timpuriu, iar acesta se obține doar prin insistență și monitorizare atentă.
