Din cuprinsul articolului
Migrena se manifestă prin episoade recurente de durere severă, pulsatilă, de regulă unilaterală, asociată cu greață, vărsături, fotofobie (sensibilitate la lumină) și fonofobie (sensibilitate la zgomot). Subdiagnosticată și subtratată, ea produce dizabilitate în viața de zi cu zi – de la activități casnice și viață de familie până la performanța profesională – și costuri ridicate atunci când nu este gestionată corect.
„Migrena a fost identificată printre principalii contributori la povara globală a tulburărilor neurologice. Avem astăzi terapii moderne care pot îmbunătăți net calitatea vieții pacienților – condiția este să fie diagnosticați și să ajungă la tratament adecvat.” — dr. Adina Roceanu, medic neurolog, Spitalul Universitar de Urgență București; președinte Headache Society
Conform analizei GBD 2021 (The Lancet Neurology, 2024), migrena s-a clasat pe locul 3 între cauzele de DALY (ani de viață ajustați pentru dizabilitate) în rândul afecțiunilor neurologice, fiind a doua cauză în segmentul de vârstă 20–59 de ani. Femeile sunt afectate semnificativ mai frecvent: raport 1,62:1 față de bărbați.
Citeste si…
Pe 12 septembrie, la Capital Plaza București, medici neurologi specializați în cefalee, psihologi, kinetoterapeuți și pacienți au discutat, în format hibrid, despre impactul real al migrenei. Premierea zilei: primele rezultate din studiul „Impactul migrenei la locul de muncă” – un început necesar într-o țară în care date oficiale aproape că nu există.
„Migrena este mult sub-recunoscută în România. Consecințele nu sunt doar personale, ci și economice: absenteism, dar mai ales prezenteism – oameni prezenți fizic, cu performanță scăzută, din cauza durerii și hipersensibilității.” — Cristina Vlădău, manager proiect #DespreMigrenă, vicepreședinte Asociația pentru Sănătatea Creierului
Ce arată datele din teren
- Doar 20% spun că pot munci în timpul unui atac; 50% reușesc uneori; 30% nu pot lucra deloc.
- Frecvența impactului: 50% de câteva ori/lună, 20% săptămânal, 13% zilnic.
- 95% raportează scăderea performanței în timpul atacului.
- 21% declară că migrena i-a împiedicat să aibă un loc de muncă.
- 40% nu au dezvăluit diagnosticul la job; 22% au schimbat locul de muncă din cauza migrenei, ~20% și-au schimbat domeniul.
- Relația cu angajatorul: 36% au întâmpinat dificultăți (mustrare, penalizări, suspiciuni privind absențele, excluderi de la beneficii/avansare).
- Doar 5% cer concediu medical pentru migrenă; 13% primesc CM de la medicul de familie.
- Adaptări ale postului/condițiilor de lucru solicitate de o parte dintre respondenți, dar acceptate integral în doar ~20% dintre cazuri.
- Suport la job: 30% inexistent, 43% slab; doar 27% l-au perceput ca bun/foarte bun.
- Sentiment dominant: 63% nu se simt înțeleși; la nivel european, 9 din 10 persoane cu migrenă au aceeași percepție (EMHA, 2025).
- Context economic: pe baza analogiilor cu state UE comparabile (Letonia, Lituania), povara migrenei ar putea ajunge la 0,35–0,42% din PIB. În România, singurele cifre administrativ-clinice centralizate vizează terapiile moderne: în 2023–2024, ~5.400 de persoane au beneficiat de anticorpi monoclonali anti-CGRP prin CNAS – o picătură într-un ocean de nevoie neacoperită.
Ce pot face companiile – azi, nu mâine
Migrena lovește în productivitate și în moralul echipelor. Soluțiile sunt ieftine comparativ cu pierderile:
- Conștientizare pentru HR & management: traininguri scurte despre migrenă și managementul crizelor.
- Adaptări rezonabile: lumină indirectă, filtre pentru ecrane, zone liniștite, program flexibil/hibrid, pauze scurte planificate, scaun ergonomic.
- Proceduri prietenoase: acces la CM/lucru de acasă în atac, fără stigmatizare.
- Integrare: includerea migrenei în politicile de sănătate ocupațională și în programele de wellbeing.
Asociația pentru Sănătatea Creierului, alături de Asociația CREDU și Headache Society, oferă materiale, sesiuni de informare și pachetul #DespreMigrenă pentru organizații.
Vocea pacienților: „Mă simt nevăzută”
„Mă simt nevăzută, neînțeleasă și deloc ajutată. E nevoie de multă ambiție pentru a trece peste fiecare zi.” — Laura
„M-am simțit marginalizată de colegi, privită cu suspiciune. Uneori, chiar discriminată.” — Denisa
„La noul job nu mai vorbesc despre asta. Teama de stigmatizare e mai mare decât durerea.” — Ana-Maria
Aceste mărturii nu sunt excepții, ci tipare. Ele justifică urgența de a transforma empatia și adaptările simple în politici.
