Din cuprinsul articolului
O echipă de cercetători din Australia spune că a identificat, în sfârșit, mecanismul biologic din spatele unor cazuri extrem de rare, dar uneori fatale, de coagulare severă apărute după vaccinarea cu serurile COVID-19 dezvoltate de Johnson & Johnson și AstraZeneca.
Descoperirea explică de ce aceste reacții au apărut doar la un număr infim de persoane și oferă o soluție clară pentru ca vaccinurile viitorului, bazate pe aceeași tehnologie, să fie mai sigure.
Rezultatele au fost publicate la începutul lunii februarie 2026 și vin la aproape cinci ani după ce primele semnale de alarmă au dus la suspendarea și, ulterior, retragerea acestor vaccinuri din mai multe țări.
Ce s-a întâmplat, pe scurt
În primii doi ani de utilizare în Statele Unite, au fost administrate aproape 19 milioane de doze din vaccinul Johnson & Johnson. Au fost confirmate cel puțin 60 de cazuri de tromboză asociată cu trombocitopenie indusă de vaccin, cunoscută sub acronimul VITT, nouă dintre ele cu evoluție fatală.
În Marea Britanie, unde vaccinul AstraZeneca a fost utilizat pe scară largă, aproape 50 de milioane de doze au fost urmate de 455 de cazuri similare, soldate cu 81 de decese. Germania a raportat, la rândul ei, zeci de cazuri. Deși vorbim despre o frecvență extrem de mică raportată la numărul total de vaccinări, gravitatea episoadelor a determinat autoritățile să oprească utilizarea acestor seruri.
Descoperirea cheie. Un mecanism imunologic greșit direcționat
Cercetătorii de la Flinders University au arătat că problema nu a fost legată de proteina Spike a coronavirusului, ci de vectorul viral folosit pentru a livra informația genetică în celule, mai precis un adenovirus.
La un număr foarte mic de persoane, sistemul imunitar a confundat o proteină a adenovirusului cu PF4, o proteină normală din sânge implicată în coagulare. Această confuzie moleculară a dus la apariția unor autoanticorpi care au atacat propriul organism, declanșând formarea de cheaguri periculoase, în paralel cu scăderea accentuată a numărului de trombocite.
„Prin modificarea sau eliminarea acestei proteine specifice din adenovirus, vaccinurile viitoare pot evita această reacție extrem de rară, păstrând în același timp protecția eficientă împotriva bolilor”, a explicat dr. Jing Wang, cercetător la Flinders University, într-o declarație oficială.
De ce a durat atât de mult până la acest răspuns
Piesa lipsă din puzzle a fost identificată cu ajutorul spectrometriei de masă, o tehnică avansată care permite analizarea detaliată a moleculelor și a secvențelor de proteine. Această metodă a demonstrat existența unui fenomen de mimetism molecular între proteina adenovirusului și PF4.
„A fost veriga lipsă care explică modul în care un răspuns imun normal poate deveni, în cazuri extrem de rare, dăunător”, a subliniat Wang.
Cine a fost afectat și cât de mare a fost riscul real
Datele centralizate de Food and Drug Administration și Centers for Disease Control and Prevention arată că, în 2021, toate cele 15 cazuri confirmate inițial în SUA au apărut la femei cu vârste între 18 și 59 de ani. Simptomele au debutat la șase până la 15 zile după vaccinare.
Estimările făcute ulterior în Europa sugerează o rată de mortalitate de peste 20 la sută pentru VITT. În formele cele mai grave, asociate cu hemoragii cerebrale și un număr foarte scăzut de trombocite, riscul de deces a ajuns până la 73 la sută, potrivit analizelor realizate de University College London.
De ce contează această descoperire acum
Deși vaccinurile Johnson & Johnson și AstraZeneca nu mai sunt utilizate, tehnologia vaccinurilor cu vector adenoviral rămâne esențială, mai ales pentru țările cu resurse limitate, unde aceste seruri sunt mai ușor de produs, transportat și depozitat.
Cercetătorii australieni spun că identificarea exactă a mecanismului permite ajustarea designului molecular al viitoarelor vaccinuri, astfel încât riscul să fie eliminat aproape complet. Asta înseamnă că, în eventualitatea unei noi pandemii, această platformă ar putea fi folosită din nou, fără povara incertitudinilor care au planat asupra ei în timpul crizei COVID-19.
Cazurile de tromboză severă asociate cu vaccinurile COVID-19 pe bază de adenovirus au fost reale, documentate și dramatice pentru cei afectați. În același timp, ele au fost excepții într-un context în care vaccinarea a salvat milioane de vieți. Descoperirea mecanismului genetic și imunologic din spatele acestor reacții oferă nu doar o explicație, ci și o cale concretă pentru vaccinuri mai sigure în viitor.
