Din cuprinsul articolului
Dr. Lydia Dugdale (Columbia University) avertizează asupra expansiunii rapide a eutanasierii. Cum transformă politicile de asistență medicală la moarte societatea și ce riscuri ascund noile reglementări din Canada și SUA.
Lumea medicală se confruntă cu o schimbare de paradigmă fără precedent. Dr. Lydia Dugdale, profesor de medicină la Columbia University și director al Centrului de Etică Medicală Clinică, trage un semnal de alarmă privind o „explozie” a cazurilor de eutanasie și sinucidere asistată la nivel global:
„Ne ucidem bătrânii sub masca milei!”
Ceea ce a început ca o măsură de compasiune pentru pacienții terminali tinde să devină o problemă etică profundă, cu ramificații sociale greu de prevăzut.
Criza etică a eutanasierii în Canada. Avertisment dur
Unul dintre cele mai elocvente exemple este Canada, unde programul MAiD (Medical Assistance in Dying), legalizat în 2016, a cunoscut o evoluție fulminantă:
- 2016: Aproximativ 1.000 de cazuri.
- 2024: Peste 16.000 de cazuri anual.
- Impact: În prezent, 1 din 20 de decese la nivel național este rezultatul asistenței medicale.
Extinderea criteriilor de eligibilitate în 2021 a permis accesul persoanelor cu afecțiuni non-terminale, inclusiv boli cronice sau probleme de sănătate mintală.
Un caz șocant citat de experți implică un tânăr cu diabet, orbire și istoric de depresie care a fost declarat eligibil pentru procedură, ridicând întrebări serioase despre limitele sistemului.
Expansiunea în SUA: New York și Illinois pe listă
Nici Statele Unite nu rămân imune la acest trend. Recent, New York (începutul anului 2026) și Illinois s-au alăturat listei celor 13 state care legalizează moartea asistată.
Deși legea din New York impune evaluări stricte de sănătate mintală și perioade de așteptare, Dr. Dugdale subliniază că barierele de siguranță tind să se erodeze în timp.
Capcana „coerciției subtile”
Potrivit rshm.hsites.harvard.edu, deși empatizează cu dorința de a elimina suferința, Dr. Dugdale avertizează asupra riscurilor normalizării acestor practici:
- Sentimentul de povară: Persoanele în vârstă sau cele cu dizabilități pot ajunge să creadă că moartea este o datorie față de familie sau societate, din cauza presiunilor financiare sau emoționale.
- Devalorizarea îngrijirii paliative: Resursele ar putea fi direcționate către „soluții” rapide, în detrimentul sistemelor de suport pe termen lung și al îngrijirii terminale de calitate.
„Putem empatiza cu ideea că aceasta este o cale eficientă de a pune capăt suferinței, dar normalizarea practicii poartă riscuri profunde pentru cei vulnerabili”, a spus Dr. Lydia Dugdale.
Reînvățarea „artei de a muri”
În cartea sa, The Lost Art of Dying, Dugdale pledează pentru o revenire la pregătirea conștientă pentru sfârșitul vieții.
Recunoașterea faptului că toți vom muri, la un moment dat, nu ar trebui să ducă la o eliminare grăbită a vieții, ci la o întărire a sistemelor de suport compasiv și la o clarificare a ceea ce contează cu adevărat.
Pe măsură ce legile evoluează, specialiștii încep să se întrebe din ce în ce mai des dacă îmbunătățesc cu adevărat autonomia umană sau doar devalorizează viețile pe care le consideră „mai puțin demne”.
