Motivele psihologice ale îngrășării. Cum faceți diferența dintre foamea reală și cea apărută pe fond emoțional

Nu reușiți să scăpați de kilogramele în plus deși mâncați sănătos și faceți mișcare? De vină ar putea fi problemele emoționale. Mâncatul pe fond emoțional reprezintă consumul unei cantități mari de alimente ca răspuns la anumite stări sufletești

Experții estimează că 75% din mâncatul în exces este cauzat de emoții. Oricine poate spune că la un moment dat s-a refugiat într-o farfurie plină cu mâncare, o pizza sau o cutie de înghețată. Fie că sentimentul de foame este sau nu prezent, adesea ne putem surprinde mâncând în preajma altor oameni, atunci când suntem stresați, deprimați, când ne plictisim sau când privim la televizor. „Mulți dintre noi am simțit pe parcursul timpului că mâncarea poate aduce confort, cel puțin pentru o perioadă scurtă. Ca rezultat, adesea mâncăm pentru a ne vindeca anumite probleme emoționale. Mâncatul poate deveni, astfel, un obicei în spatele căruia ne ascundem inconștient pentru a nu căuta soluții care pot rezolva efectiv problemele noastre emoționale”, explică Monica Dinulescu, psihoterapeut și trainer formator.

O mare parte a oamenilor, atât femei, cât și bărbați, sunt predispuși la a se îngrășa în ciuda faptului că încearcă să își mențină un regim alimentar echilibrat, sărac în calorii și respectă un program riguros al meselor. Mecanismele îngrășării sunt mai complexe decât am crede și sunt influențate de o gamă variată de cauze (factori genetici, biologici, regimul de viață sedentar, timpul efectiv acordat ingerării alimentelor).

Diferența dintre foamea reală și cea apărută pe fond emoțional

Studiile psihologice efectuate de-a lungul timpului au arătat că există diferențe majore între foamea reală și creșterea apetitului pe fond nervos. Foamea reală este un fenomen fiziologic normal și este determinată de mișcările stomacului, în timp ce foamea emoțională apare chiar și atunci când există alimente în stomac. Foamea emoțională este adesea asociată cu senzații de neliniște, de nervozitate, de agitație și aceste senzații scad abia în momentul în care se ingeră din nou alimente. Aceasta este și cauza pentru care, de multe ori, apar sentimente de vinovăție, frustrare, după ce au fost consumate alimente în exces. „O cauză mai puțin adusă în discuție, atunci când vorbim de fenomenul acumulării țesutului adipos, este cea psihologică. Există motive psihologice profunde care determină îngrășarea și de care ar fi indicat să ținem cont atunci când decidem să ne supunem organismul curelor de slăbire radicale, pentru că putem avea surpriza obținerii de rezultate doar pe termen foarte scurt”, adaugă psihoterapeutul Monica Dinulescu.

 

Specialistul explică principalele motivații psihologice care ne predispun la îngrășare în ciuda tuturor regimurilor alimentare pe care le alegem:

1. Asocierea mâncării cu recompensa

Cu siguranță, mulți dintre noi au auzit în copilărie fraze de genul „dacă ești cuminte, primești ceva bun…”, „dacă iei note bune o să îți aducă Moșul multe dulciuri…” sau „nu mai plânge, îți dă mama o ciocolată…”. Acestea sunt practic primele momente în care mâncarea este asociată cu recompensa sau este investită cu puterea miraculoasă de a șterge supărările. Această asociere rămâne undeva în mintea noastră și iese la iveală în momentele de vulnerabilitate emoțională. La fel de importante sunt și perioadele de lipsuri din copilărie, când părinții poate nu aveau suficiente posibilități de a oferi dulciurile dorite și, astfel, la maturitate avem tendința de a compensa acele lipsuri, cumpărând sau depozitând în frigider tot felul de dulciuri sau alimente.

2. Nevoia de a ne auto-proteja de un exterior traumatizant

Stresul constant, stările de anxietate generate de diverse aspecte ale vieții, traumele psihice suferite la un moment dat, decepțiile, situațiile conflictuale pot determina tulburări de comportament alimentar și, ulterior, îngrășarea. Astfel, putem observa că deși acordăm o mare atenție alimentației, nu facem excese alimentare și consumăm alimente sănătoase, acumulăm kilograme în plus, aparent inexplicabil. Este indicat deci să observăm atent cât de mult ne „consumă” anumite aspecte ale vieții, astfel încât organismul tinde să-și facă rezerve. Aceste aspecte pot fi stresul de la birou, relația cu partenerul, stresul cu privire la evoluția și educația copiilor, grijile financiare. Ce se întâmplă în acest caz? Organismul percepe relația cu exteriorul ca fiind greu de administrat și astfel decide să-și facă „scuturi” de energie pentru a putea face față provocărilor. Acumularea de țesut adipos devine, inconștient, o formă de protecție față de exterior, o modalitate de a lupta cu greutățile vieții. Iată de ce o cură de slăbire pe un fundal de stres are, în majoritatea cazurilor, efecte minime și temporare deoarece cauza nu este luată în considerare.

3. Nevoia de a compensa inconștient „goluri interne”

Despărțirile, divorțul, pierderea locului de muncă, lipsa aprecierilor din partea șefilor, a partenerului de cuplu sau a familiei pot crea senzația de „gol” intern. De multe ori, traversarea acestor perioade din viață se soldează și cu scă- derea stimei de sine, pierderea încrederii în forțele proprii sau cu episoade depresive. Persoanele în cauză prezintă sentimentul insecurității, atât la nivel emoțional, cât și la nivel material, și, în mod inconștient, au nevoie să înmagazineze energie pentru a evita să simtă aceste lipsuri. Mâncarea devine în acest caz o hrană emoțională.

Ce facem înainte de a decide să începem cura de slăbire?

Determinarea cauzei reale pentru care organismul acumulează țesut adipos. Această cauză poate fi una medicală (dereglările hormonale, de exemplu), genetică sau poate ține de comportament (sedentarismul). „De mare folos este însă o discuție cu un psihoterapeut care poate delimita cu claritate și existența unei cauze psihologice care, odată identificată, face lucrurile mult mai simple. A ține regim și a face exerciții fizice nu este suficient pentru că trebuie să conștientizăm ce fapt emoțional determină corpul să acumuleze în greutate. Cel mai potrivit este să însoțim regimul de slăbire cu ședințele de psihoterapie”, spune specialistul.

Odihna suficientă. Poate părea ciudat, dar între lipsa de somn și acumularea de țesut adipos există o strânsă legătură. Când nu dormim suficient în fiecare noapte, mecanismele de stocare a grăsimii funcționează mai bine. Nivelul scăzut de energie pe care îl atribuim unei cure de slăbire poate fi cauzat, de fapt, de lipsa de somn. Planificarea meselor pe parcursul zilei. Potrivit psihoterapeutului, dacă vrem să slăbim, ar trebui să începem cu a lua micul dejun. Un alt factor de stres poate fi lipsa timpului pentru masă, pe parcursul zilei, astfel că la cină am putea fi tentați să mâncăm mult mai mult decât ar fi nevoie.

Concentrarea doar asupra mâncării. „Din cauza lipsei de timp sau pentru a face masa mai plăcută putem fi tentați adesea să mâncăm la birou în fața monitorului, în fața televizorului sau butonând telefonul. Actul mâncă- rii nu este astfel conștientizat de către creier – preocupat cu procesarea altor informații și, astfel, ne putem surprinde, la scurt timp după luarea mesei, că apare din nou sentimentul de foame”, a spus Monica Dinulescu.