Din cuprinsul articolului
Un viitor în care boala Alzheimer ar putea fi identificată simplu, dintr-o probă de sânge, pare din ce în ce mai aproape. Cercetările recente arată că testele pentru biomarkeri – proteine implicate în apariția bolii – evoluează rapid și pot evidenția modificări în organism cu ani înainte ca memoria unei persoane să înceapă să se degradeze vizibil.
Totuși, specialiștii atrag atenția că aceste teste trebuie interpretate cu prudență. Ele pot orienta diagnosticul, pot detecta riscuri și pot surprinde evoluția bolii în timp, dar nu sunt, deocamdată, o metodă de diagnostic sigură și nici nu pot înlocui evaluările neurologice complexe.
De ce sunt importante testele pentru biomarkeri
Boala Alzheimer începe să afecteze creierul cu mai bine de 20 de ani înainte de apariția simptomelor cognitive. Creșterea nivelurilor unor proteine precum beta-amiloidul, tau sau neurofilamentul se produce treptat, iar testele de sânge ar putea depista aceste schimbări într-un stadiu în care intervențiile terapeutice au șanse mult mai mari să încetinească degradarea cerebrală.
În prezent, pentru a confirma un diagnostic, medicii se bazează pe analize din lichidul cefalorahidian sau pe imagistică PET – investigații scumpe, greu accesibile și folosite, de regulă, abia după apariția declinului cognitiv.
Mai multe studii arată limite, dar și potențial major
La reuniunea anuală a Radiological Society of North America, o echipă condusă de dr. Cyrus A. Raji, de la Washington University School of Medicine, a prezentat rezultate care susțin necesitatea efectuării testelor repetate de sânge în timp, nu doar a unei determinări unice.
Cercetătorii au observat că obezitatea poate masca semnalele bolii, diluând concentrațiile de biomarkeri și făcând un test unic mai puțin relevant. Abia prin monitorizare pe termen lung au apărut diferențe clare între persoanele cu risc și cele fără risc.
Un alt studiu, realizat în Olanda, a urmărit timp de cinci ani aproape 300 de persoane care își exprimau îngrijorarea cu privire la memorie, dar aveau teste cognitive normale. Cei cu indicii precoce ale bolii în lichidul cefalorahidian au prezentat creșteri semnificative ale biomarkerilor în sânge, în special ale proteinei tau, iar o parte au dezvoltat ulterior tulburări cognitive.
Aceste date sugerează că modificările biologice din Alzheimer pot fi detectate înainte ca declinul cognitiv să fie vizibil, dacă analizele sunt urmărite pe termen lung.
Două teste de sânge sunt deja aprobate în SUA
Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat recent două teste pentru biomarkeri, folosite în centre specializate.
Unul are rol de „rule-out”, adică ajută medicii să excludă Alzheimerul atunci când proteinele asociate bolii lipsesc. Celălalt este un test „rule-in”, care indică o probabilitate ridicată de acumulare de amiloid în creier.
Experții subliniază că aceste teste nu sunt pentru autoevaluare și nici nu pot fi prescrise pentru screening general. Ele trebuie integrate într-un context clinic complet: istoricul pacientului, evaluări cognitive, imagistică, factori genetici și analiza simptomelor.
Probleme care pot distorsiona rezultatele: obezitate, rinichi, medicamente
Un obstacol major pentru utilizarea pe scară largă a acestor teste este faptul că sângele reflectă întreg organismul, nu doar creierul.
Un studiu al Universității Vanderbilt a arătat că disfuncția renală, frecventă la persoanele peste 65 de ani, poate modifica nivelurile biomarkerilor implicați în Alzheimer, inclusiv neurofilamentul. Potrivit autorilor, o treime dintre adulții cu boală renală ușoară ar putea primi rezultate greu de interpretat.
Medicamentele, bolile vasculare, inflamația cronică și greutatea corporală pot altera, de asemenea, valorile analizelor, ceea ce complică diagnosticarea exclusiv prin sânge.
De ce e nevoie de analize repetate în timp
Specialiștii insistă asupra monitorizării evoluției biomarkerilor pe parcursul mai multor ani, pentru a observa trenduri individuale.
În studiul olandez, creșterea accelerată a proteinelor tau și GFAP în sângele participanților a anticipat apariția demenței, chiar dacă primul test părea normal. Aproximativ 20% dintre persoanele cu niveluri inițiale normale au dezvoltat ulterior biomarkeri anormali.
Această constatare sugerează că un singur test pozitiv sau negativ nu stabilește viitorul unui pacient. Ce contează este dinamica biologică.
Ce înseamnă asta pentru pacienți
Pentru moment, testele de sânge nu pot pune un diagnostic ferm și nu prezic cu exactitate cine va dezvolta demență. Totuși, ele pot:
– orienta medicii în cazuri complicate,
– evita investigații invazive inutile,
– identifica persoanele eligibile pentru tratamente timpurii,
– monitoriza răspunsul la terapii experimentale,
– și evalua riscuri individuale în combinație cu alte teste.
Medicii avertizează însă împotriva auto-testării: pacienții trebuie evaluați într-un centru specializat pentru a primi interpretare corectă.
Alzheimerul rămâne o provocare majoră la nivel global
Boala afectează peste 55 de milioane de oameni în lume, iar numărul crește odată cu îmbătrânirea populației. Diagnosticarea precoce este esențială, deoarece tratamentele actuale pot încetini declinul doar dacă sunt administrate în stadiile inițiale.
Noua generație de teste de sânge deschide o cale promițătoare spre depistarea timpurie – dar drumul până la o metodă simplă, sigură și accesibilă este încă lung.
Concluzie: Testele de sânge pentru Alzheimer sunt o revoluție în dezvoltare, nu o soluție finală. Ele pot arăta riscuri, pot observa schimbări subtile în timp și pot reduce invazivitatea diagnosticelor, dar au limite importante. Cercetările continuă, iar în viitor aceste analize ar putea transforma fundamental modul în care depistăm și tratăm demența.
