Din cuprinsul articolului
O banală durere de spate, singurul simptom de cancer. Totul a început cu o arsură ciudată între omoplați. Un disconfort pe care medicii, l-au catalogat ca banal.
„Toată lumea are dureri de spate”, au spus. I-au dat câteva exerciții fizice și au trimis-o acasă. Nimeni nu a verificat mai departe, nimeni nu a considerat că în spatele durerii ar putea sta altceva.
Durerea, însă, nu a dispărut. Ba dimpotrivă, a apărut și în piept, apoi în craniu. Atunci, Heather Ayen a știut că trebuie să caute ajutor în altă parte. A ajuns la un chirurg ortoped. Acesta i-a făcut un RMN, a observat ceva suspect și i-a cerut să accepte o biopsie imediată. Au forat sternul și i-au spus: „Mergeți acasă. Vă sunăm noi.”
Câteva zile mai târziu, telefonul a sunat. De la capătul celălalt al firului, vocea medicului a spus fără ocolișuri: „Pregătiți-vă să rămâneți în spital. Chem oncologul. Aveți cancer.”
Heather avea 29 de ani. Mama a doi copii mici: unul de 5 ani, celălalt de 3.
„A fost ca o lovitură în plex. Nu poți să înțelegi, doar simți că tot ce ți-e drag e în pericol”
Soțul ei a venit în grabă acasă. Au aruncat câteva lucruri în valize și au pornit spre necunoscut. Drumul spre spital a fost presărat de lacrimi, dar și de gesturi care au rămas întipărite în memorie: prieteni care i-au întâmpinat la jumătatea drumului, au înconjurat familia și au umplut buzunarele lor cu bani pentru cheltuieli neprevăzute. Un gest simplu, dar profund, într-un moment în care totul părea să se prăbușească.
„Uitase să-și ia șosete. Prietenii noștri au știut. Ne-au dat bani pentru toate micile lucruri de care aveam să avem nevoie. Am simțit că nu eram singuri”, povestește Heather.
„Heather Ayen? Nu se poate. Ea n-ar trebui să poată merge”
Ajunsă la spital, a fost condusă direct pe secția de oncologie. Un medic a intrat în sala de așteptare, s-a uitat la ea, apoi s-a întors spre o asistentă: „Căutați-o pe doamna Ayen?”. Când asistenta i-a arătat-o, doctorul a exclamat: „Nu se poate. Doamna Ayen n-ar trebui să poată merge.”
Heather tocmai schimbase lenjeria de pat când primise vestea, dar nu părea bolnavă. Totuși, diagnosticul era îngrijorător: un tumoră care comprima în totalitate măduva spinării. Medicii s-au mirat că mai putea merge. Orice mișcare greșită ar fi putut duce la paralizie completă.
„Din acel moment, mi-au spus să nu mă mai mișc deloc. În acea seară am început tratamentul cu radiații. Zece zile. Zilnic. Pentru coloana vertebrală și stern.”
Verdictul: mielom multiplu, o formă rară de cancer, fără tratament curativ
După investigații amănunțite, medicii au pus un diagnostic clar: mielom multiplu, o formă rară de cancer al plasmocitelor. Conform datelor oferite de American Cancer Society, această boală afectează anual aproximativ 35.000 de persoane în SUA, majoritatea cu vârste de peste 65 de ani. Heather avea 29.
„Oncologul m-a privit și mi-a spus că mai am doi sau trei ani. Mi s-a părut un vis urât. Cum să mor când am doi copii de crescut?”
Mielomul multiplu este considerat incurabil, însă tratamentele moderne pot prelungi semnificativ supraviețuirea. În 2002, speranțele erau însă modeste, mai ales pentru cineva atât de tânăr.
23 de ani mai târziu: „Mi-am trăit viața din plin. Nu am făcut rabat de la nimic”
Contrar oricăror pronosticuri, Heather trăiește și azi. Au trecut peste 23 de ani de la acea seară.
Ce a contat? Un tratament agresiv, un sistem medical receptiv, susținerea prietenilor și, după cum mărturisește chiar ea, un spirit care a refuzat să se lase învins.
„Cred că a fost greu pentru medici să prevadă cum avea să mă afecteze boala, pentru că eram tânără și altfel sănătoasă. Dar mai cred că m-a ținut în viață dorința de a-mi vedea copiii crescând.”
Astăzi, Heather vorbește deschis despre acea perioadă. Nu ca o poveste tristă, ci ca un exemplu de ce înseamnă să lupți, să speri și să trăiești cu sens.
Ce este mielomul multiplu
Potrivit Mayo Clinic, mielomul multiplu afectează măduva osoasă și determină apariția unor celule canceroase care înlocuiesc treptat celulele sănătoase. Se manifestă prin dureri osoase, fracturi spontane, infecții frecvente, anemie și afectarea funcției renale.
Boala este rară la persoane sub 40 de ani și este mai frecventă în rândul bărbaților. Tratamentul implică chimioterapie, radioterapie, transplant de celule stem și terapii țintite.
