Boala infecțioasă se poate transmite de la om la om pe cale aerogenă, digestivă, prin contact. Mai sunt și cele cu transmitere vectorială, cum sunt West Nile și encefalita de căpușă.
Corneliu Petru Popescu, medic primar boli infecțioase la Spitalul Clinic „Dr. Victor Babeș”, din Capitală, asistent universitar la Catedra de Virusologie – UMF Carol Davila, a explicat pentru Doctorul Zilei care sunt riscurile encefalitei, o boală a sistemului nervos central, care apare pe tot parcursul anului, dar care poate fi și sezonieră.
– Encefalita poate fi legată de anotimp?
– În general, encefalitele sunt date de către virusuri și ele pot să aibă apariție sezonieră, cum ar fi virusul gripal, și avem encefalită cu virus gripal. Encefalitele cu enterovirusuri apar mai mult vara. Avem encefalitele din bolile eruptive ale copilăriei, din rubeolă, rujeolă, care apar odată cu epidemiile acestor boli. Acestea sunt encefalitele date de către virusuri. Cele date de către bacterii nu au o așa mare separare pe anotimpuri, practic, sunt în tot timpul anului.
– Care sunt simptomele?
– Cefalee, durere de cap, vărsături, greață, fotofobie, dezorientare sunt manifestările clinice care trebuie obiectivate de către un medic. Mai pot apărea tulburări de echilibru. Toate astea apar, de obicei, într-un caz febril și necesită multiple diagnostice diferențiale cu accidente vasculare cerebrale, cu tumori și alte patologii ale sistemului nervos.
– Cât de gravă e boala?
– Poate să se ajungă rapid la comă, în câteva ore.
– Ținând cont că encefalita poate apărea de la virusul gripal și de faptul că anumite simptome sunt asemănătoare cu cele din cazul gripei, vă rog să spuneți când ar trebui un pacient să își facă serioase griji? Care este elementul esențial de diferențiere?
– Teoretic orice pacient trebuie să meargă la medicul de familie, dar, aceștia sunt aglomerați, spitalele, la fel. Dar dincolo de asta, pacientul trebuie să fie alarmat de tipul vărsăturii. În encefalite și meningite, vărsătura este în jet și, de multe ori, fără vreun simptom de greață care să te anunțe. Un alt element distinctiv este fotofobia, când pacientul nu poate ține ochii deschiși la lumină. De asemenea semne de alarmă pot fi cefaleea intensă, tulburări de echilibru, somnolență.
– Tratamentul e dificil?
– În general, virusurile nu prea au tratament etiologic. Sunt anumite encefalite virale care pot fi tratate cu antivirale. Dacă avem o encefalită cu enterovirusuri, nu avem ce tratament să-i dăm, decât unul simptomatic. Adică să-i scazi presiunea intercerebrală astfel încât să nu mai aibă dureri de cap, să nu mai verse, să-i scadă edemul cerebral.
– Care e cel mai periculos tip de encefalită?
– Encefalita cu herpesvirusuri, pentru că dă cel mai frecvent sechele și poate să ducă la deces.
– Și care pot fi sechelele?
– Pot fi pe termen scurt, pe care pacientul, încet-încet, să le recupereze – și pot să fie, de la scăderea capacității de concentrare, dezorientare, până la sechele neurologice gen paralizii – mai rar, dar se pot întâmpla -, tulburări de vorbire. Oricare dintre acestea pot să fie și pe termen lung, pe toată durata vieții, depinde de fiecare pacient. Întotdeauna noi lucrăm cu bolnavii, nu cu bolile.
