Din cuprinsul articolului
Candela aprinsă în casă nu este decor, ci lucrare duhovnicească: lumină, priveghere, protecție și jertfă adusă lui Dumnezeu.
În tradiția ortodoxă, puține lucruri sunt atât de simple în formă și atât de adânci în sens precum candela.
Părintele Teodor Ciurariu ne reamintește, într-un cuvânt limpede și puternic, că în fiecare casă creștină ar trebui să existe cel puțin o candelă aprinsă. Nu ca obiect decorativ, ci ca lucrare vie, ca semn al unei credințe care veghează.
Candela este o lumină mică, dar cu semnificație mare: vorbește despre prezența lui Hristos, despre așteptare, despre jertfă și despre arderea de sine a omului înaintea lui Dumnezeu.
Candela nu este pentru frumusețe, ci pentru lucrare
De multe ori, candela este redusă la un element estetic sau aprinsă doar ocazional, la sărbători sau la necaz. Însă sensul ei adevărat este altul. Candela este lumina de priveghere, lumina care ar trebui să ardă neîncetat în casa creștinului.
Această ardere continuă este răspunsul concret la îndemnul Mântuitorului: „Privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25,13).
Asemenea fecioarelor înțelepte din Evanghelie, suntem chemați să avem nu doar candelă, ci și untdelemn suficient pentru a o ține aprinsă.
Candela, mărturie că credința este lumină
Hristos Însuși spune: „Eu sunt Lumina lumii”. Aprinderea candelei devine astfel o mărturisire tăcută, dar constantă, că viața noastră se hrănește din această Lumină.
Flacăra candelei ne aduce aminte că:
- credința nu este întuneric sau confuzie, ci luminare a sufletului;
- viața creștinului este chemată să fie limpede, trează, orientată spre adevăr;
- Hristos este prezent în casa și în viața celui care Îl cheamă.
Lumina sfinților și chemarea la sfințenie
Candela se aprinde, de obicei, înaintea unei icoane. Nu întâmplător. Sfinții sunt numiți „fii ai luminii”, iar candela ne amintește de curăția, jertfa și viața lor luminoasă.
În același timp, flacăra devine o mustrare blândă:
- pentru faptele noastre întunecate,
- pentru gândurile și dorințele rele,
- pentru momentele în care ne abatem de la calea Evangheliei.
„Candela aprinsă slujește drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune”, a dezvăluit părintele Ciurariu.
Ea ne cheamă la împlinirea cuvintelor Mântuitorului: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune”.
Candela ca jertfă mică, dar vie
Aprinderea candelei este și o jertfă. Mică în aparență -puțin untdelemn, un fitil-, dar mare prin sens. Este semnul recunoștinței noastre față de Dumnezeu, Care „a jertfit totul pentru noi”.
Prin candelă aducem înaintea Domnului:
- mulțumire,
- dragoste,
- cererea de viață, sănătate și mântuire.
Nu valoarea materială contează, ci inima care o aprinde.
Puterea candelei împotriva întunericului
Tradiția Bisericii ne învață că lumina alungă întunericul, iar acest adevăr este și duhovnicesc, nu doar simbolic. Candela aprinsă sperie puterile cele rele, care iubesc întunericul și tulbură rugăciunea.
„Candela sperie puterile cele rele, care năvălesc uneori asupra noastră la rugăciune şi ne abat gândurile de la Făcătorul nostru – fiindcă puterile cele rele iubesc întunericul şi fug de orice lumină, mai ales de cea care este închinată lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui”, a subliniat părintele Teodor Ciurariu.
De multe ori, aprinderea candelei aduce:
- liniște în casă,
- adunarea minții la rugăciune,
- pace în inimă.
Nu prin magie, ci prin lucrarea lui Dumnezeu, Care răspunde credinței simple.
Candela și arderea de sine a omului
Imaginea untdelemnului și a fitilului este profundă. Așa cum ele se consumă pentru a da lumină, la fel suntem chemați să ne consumăm patimile și egoismul, pentru a arde în dragoste față de Dumnezeu.
Candela ne învață că:
- adevărata viață presupune jertfă;
- supunerea față de voia lui Dumnezeu aduce lumină;
- arderea de sine nu distruge, ci luminează.
Harul, focul care aprinde virtuțile
Un adevăr esențial subliniat de părintele Teodor Ciurariu este acesta: candela nu se aprinde singură. Tot astfel, nici inima omului nu se aprinde fără harul dumnezeiesc.
Virtuțile noastre sunt ca untdelemnul: necesare, dar insuficiente fără foc. De la Dumnezeu vine flacăra, harul care dă viață tuturor ostenelilor noastre.
Rugăciunea la aprinderea candelei
Prea Sfântă şi Înaltă Treime, primeşte dragostea mea înaintea Ta şi arde în focul Dumnezeirii Tale fărădelegile mele şi şterge mulţimea răutăţilor mele şi dă-le îngropării şi uitării Tale, Doamne. Amin Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, fă bine primită lumina darului meu şi o du înaintea Fiului şi Dumnezeulului nostru pentru iertarea păcatelor noastre! Amin
Fiecare creștin să aibă o candelă în casă
Candela aprinsă în casă nu este un obicei vechi fără sens, ci o mărturisire vie a credinței. Ea ne învață să priveghem, să ne jertfim, să ne curățim și să așteptăm venirea Domnului cu lumină în suflet.
O candelă aprinsă poate deveni începutul unei schimbări tăcute, dar reale, în viața unei familii și în inima fiecărui creștin.
