O cauză neglijată a instalării diabetului. Femeile, mai predispuse să facă boala

Nivelul ridicat de zahăr din sânge sau hiperglicemia pot afecta persoanele cu diabet zaharat de tip 1 și de tip 2, dar multe persoane pot să nu recunoască simptomele.

Acest lucru creează un pericol real de afectare a nervilor, vaselor de sânge și a organelor acestora dacă nivelurile lor de zahăr din sânge rămân ridicate prea mult timp, avertizează medicii, potrivit cărora în primele faze ale bolii poate să apară rezistenţa la insulină.

Un nou studiu realizat la Universitatea Columbia a constatat că scurtarea timpului de somn cu doar 90 de minute timp de șase săptămâni a crescut rezistența la insulină la femeile obișnuite să aibă un somn adecvat. Efectul a fost și mai pronunțat la femeile aflate la postmenopauză.

Atenţie la deficitul de somn!

Descoperirile sunt primele care arată că un deficit ușor de somn, menținut timp de mai multe săptămâni, provoacă schimbări în organism care cresc riscul de apariție a diabetului la femei. Studiile anterioare care au arătat impactul negativ asupra sensibilității la insulină au inclus mai ales bărbați și s-au concentrat pe efectele unei restricții foarte severe a somnului pe o perioadă scurtă de timp.

În mod normal, cantitatea de somn recomandată pentru o sănătate optimă este între șapte și nouă ore pe noapte, iar cel mai adesea femeile, mai mult decât bărbații, au percepția că nu dorm suficient.

Noul studiu a analizat în special femeile, deoarece studiile sugerează că un somn deficitar poate avea un impact mai mare asupra sănătății cardiometabolice a femeilor decât a bărbaților.

Privarea de somn afectează metabolismul glucozei

„De-a lungul vieții, femeile se confruntă cu multe schimbări în obiceiurile lor de somn din cauza nașterii, creșterii copiilor și menopauzei”, spune conducătorul studiului, Marie-Pierre St-Onge, profesor de medicină nutrițională și director al Centrului de excelență pentru somn și cercetare circadiană de la Columbia University.

Studierea impactului asupra sănătății în urma unui somn insuficient cronic este dificilă. Unele studii, efectuate în laborator, au arătat că o scurtă perioadă de privare totală sau parțială de somn afectează metabolismul glucozei. Dar astfel de studii nu reflectă experiența tipică a unei lipse ușoare de somn, și anume ce înseamnă să te descurci cu aproximativ șase ore de somn pentru perioade lungi de timp.

În cadrul studiului, participantele au fost supuse la două faze de studiu în ordine aleatorie. Într-o fază, li s-a cerut să își mențină somnul adecvat; în cealaltă, li s-a cerut să își amâne ora de culcare cu o oră și jumătate, scurtând timpul total de somn la aproximativ șase ore. Fiecare dintre aceste faze a durat șase săptămâni.

În mod remarcabil, toți participanții la studiu au reușit să își reducă durata somnului nocturn în timpul fazei dificile de șase săptămâni de restrângere a somnului. Respectarea programului de somn a fost măsurată cu ajutorul unor dispozitive portabile. Pe tot parcursul studiului, cercetătorii au măsurat insulina, glucoza și grăsimea corporală.

Ce impact are scurtarea somnului cu 90 de minute

Studiul a constatat că scurtarea somnului cu 90 de minute timp de șase săptămâni a crescut nivelul insulinei la post cu peste 12% în general și cu peste 15% în rândul femeilor aflate la premenopauză. Rezistența la insulină a crescut cu aproape 15% în general și cu peste 20% în rândul femeilor aflate la postmenopauză.

Nivelul mediu de zahăr din sânge a rămas stabil pentru toate participantele pe parcursul studiului. „Pe o perioadă mai lungă de timp, stresul continuu asupra celulelor producătoare de insulină ar putea provoca eșecul acestora, ducând în cele din urmă la apariția diabetului zaharat de tip 2″, explică prof. St-Onge, potrivit sursei citate de news.ro.

Deși creșterea grăsimii abdominale este un factor cheie al rezistenței la insulină, cercetătorii au descoperit că efectele pierderii somnului asupra rezistenței la insulină nu s-au datorat creșterii grăsimii.

Cercetătorii spun că aceste rezultate, obținute independent de orice modificări ale grăsimii corporale, care este un factor de risc cunoscut pentru diabetul zaharat de tip 2, arată impactul reducerii ușoare a somnului asupra celulelor producătoare de insulină și a metabolismului.

Concluzia este că obținerea unui somn adecvat în fiecare noapte poate duce la un control mai bun al glicemiei și la reducerea riscului de diabet de tip 2, în special în rândul femeilor aflate la postmenopauză.

Studiile suplimentare vor analiza dacă restabilirea somnului pentru persoanele care în mod obișnuit nu dorm suficient poate îmbunătăți metabolismul glucozei.