O fetiță din Mississippi în vârstă de trei ani născută seropozitivă şi tratată imediat după naştere cu antiretrovirale continuă să nu prezinte nicio urmă de SIDA, după 18 luni de la încetarea tratamentului, potrivit oamenilor de ştiinţă.
Acesta este primul caz cunoscut până în prezent de „vindecare funcţională” a unui bebeluş infectat de mama lui seropozitivă. Cazul a fost dezvăluit în presa internaţională în luna martie.
Bebeluşul, o fetiţă, a primit antiretrovirale la mai puţin de 30 de ore după naştere, mult mai devreme decât se procedează în mod normal cu nou-născuţii, pentru care riscul de infectare este ridicat.
Acest tratament precoce explică probabil „vindecarea funcţională” a fetiţei, în prezent în vârstă de trei ani. Nu este vorba de o eradicare din organism a virusului, însă concentraţia acestuia este atât de mică încât sistemul imunitar al pacientului poate să îl controleze fără a fi ajutat de un tratament antiretroviral, au explicat virusologii.
Tratamentul primit de fetiţă la scurt timp după naştere a blocat probabil formarea de rezervoare virale, care sunt dificil de tratat, potrivit cercetătorilor. Aceste celule contaminate „adormite” relansează infecţia la cele mai multe dintre persoanele seropozitive, la câteva săptămâni după oprirea administrării de antiretrovirale.
„Observaţiile noastre sugerează faptul că această remisie nu este un hazard, ci este probabil rezultatul unei terapii antiretrovirale agresive foarte precoce, care a împiedicat HIV să se stabilească în celulele imunitare ale copilului”, a subliniat medicul Deborah Persaud, virusolog la spitalul Johns Hopkins din Baltimore, principalul autor al acestui studiu, publicat în revista New England Journal of Medicine, şi care continuă să o monitorizeze pe acea fetiţă.
Testele au arătat o diminuare progresivă a prezenţei virale în sângele bebeluşului, până când virusul a devenit nedetectabil, la 29 de zile după naştere.
Copilul, născut în statul american Mississippi, a fost tratat cu antiretrovirale până la 18 luni, o vârstă la care medicii au pierdut legătura cu bebeluşul, timp de 10 luni. În toată acea perioadă, fetiţa nu a primit tratament antiretroviral.
Niciun test sangvin efectuat ulterior nu a detectat prezenţa HIV în sânge. Singurele urme de virus au fost evidenţiate de analizele genetice, însă acele reminiscenţe nu erau suficiente pentru a asigura replicarea virusului.
Acest caz de „vindecare aparentă” va sta, la începutul anului 2014, la baza unui studiu clinic finanţat din fonduri federale, iniţiat cu scopul de a testa o terapie antiretrovirală precoce pe nou-născuţii seropozitivi.
Peste 260.000 de copii sunt infectaţi de mamele lor în fiecare an, mai ales în ţările în dezvoltare, în ciuda importantelor descoperiri realizate în domeniu, care împiedică această transmitere a virusului în 98% din totalul cazurilor, prin tratamente antiretrovirale administrate în timpul sarcinii.
Singura vindecare completă, oficial recunoscută în lume, este aceea a americanului Timothy Brown, denumit „pacientul din Berlin”. El a fost declarat vindecat după ce a primit un transplant de măduvă osoasă de la un donator prezentând o mutaţie genetică rară, care împiedică virusul să pătrundă în celule. Această grefă viza tratarea unei leucemii.
Dar, au subliniat virusologii, acest tratament foarte dificil nu este posibil pentru toţi cei 33 milioane de seropozitivi din lume.
Suprimarea încărcăturii virale a HIV, fără tratament, este rară. Ea este observată la mai puţin de 0,5% din adulţii infectaţi, denumiţi „controlori”. Sistemul imunitar al acestor pacienţi împiedică replicarea virusului şi îl face nedetectabil din punct de vedere clinic.
Un studiu prezentat în 2012 a dezvăluit faptul că 14 adulţi seropozitivi din Franţa, plasaţi la scurt timp după infectare (8-10 săptămâni) sub antiretrovirale timp de aproape trei ani, continuă să „îşi controleze” infecţia, la şapte ani după infectare, fără acele tratamente.
Fetiţa „vindecată” din Mississippi nu prezintă însă niciuna dintre caracteristicile imunitare ale acestor „controlori”, a subliniat Deborah Persaud, confirmând eficacitatea potenţială a terapiei antivirale precoce.
Însă virusologii se arată totuşi prudenţi.
„La întrebarea ce constă în a şti dacă acel copil este vindecat, cel mai bun răspuns, în acest stadiu, este «poate»”, afirmă virusologul Scott Hammer de la Universitatea Columbia din New York, într-un editorial publicat în New England Journal of Medicine.
Această incertitudine se explică prin nevoia unei monitorizări pe termen lung, fără tratament, şi prin lipsa de precizie a măsurătorilor efectuate asupra rezervoarelor virale, a precizat acelaşi cercetător
