Din cuprinsul articolului
Nutriţioniştii spun că, prin consumul de carne, organismului îi este asigurat necesarul optim de vitaminele din complexul B, vitaminele A şi D, dar şi de minerale, precum fier, potasiu, zinc şi fosfor.
O echipă de oameni de știință din Danemarca a încercat să afle care este cantitatea optimă de carne pe care ar trebui să o consumăm săptămânal pentru a ne păstra sănătatea, dar şi pentru a proteja mediul înconjurător..
„Majoritatea oamenilor realizează acum că ar trebui să mâncăm mai puțină carne atât din motive de mediu, cât și din motive de sănătate. Dar este greu să ne raportăm la cât de mult este „mai puțin” și dacă într-adevăr face o diferență în imaginea de ansamblu”, spune Caroline Gebara, om de știință de mediu la Universitatea Tehnică din Copenhaga, autoarea principală a studiului.
De aceea, ea și echipa ei au ajuns la un rezultat concret – 255 de grame (9 uncii) de carne de pasăre sau de porc pe săptămână – pe care oamenii îl pot lua ca reper atunci când fac cumpărături pentru a-și stoca frigiderele.
Este vorba de aproximativ doi piepţi de pui şi de șase până la zece ori mai puțină carne decât a mâncat un american sau un european în 2021.
Surse de hrană diferite au impact diferit asupra mediului
Studiul sugerează că în ce priveşte carnea roșie – în special carnea de vită – nu poate face parte dintr-o dietă durabilă din punct de vedere ecologic. Acest lucru se datorează probabil pentru că o mulțime de terenuri trebuie defrișate pentru animalele de fermă, cum ar fi vacile și oile, care apoi emit metan (un gaz cu efect de seră de 28 de ori mai puternic decât CO2) și protoxid de azot ( de 270 de ori mai puternic decât CO 2 ) prin deșeurile și culturile furajere.
„Calculele noastre arată că chiar și cantitățile moderate de carne roșie din dieta cuiva sunt incompatibile cu ceea ce planeta poate regenera din resurse pe baza factorilor de mediu pe care i-am analizat în studiu”, spune Gebara, care admite însă că există multe alte diete – inclusiv cele cu carne – care sunt atât sănătoase, cât și durabile.
Omenirea consumă carne de 2,6 milioane de ani
Oamenii mănâncă animale și produse derivate din carne de cel puțin 2,6 milioane de ani și nu ne vom opri prea curând. Dar foamea noastră de carne este, ca să spunem ușor, puțin scăpată de sub control.
Amprenta de mediu a animalelor provine în mare parte din gazele cu efect de seră emise direct de animale, daunele aduse terenului folosit pentru creșterea lor și combustibilul ars în transportul lor, transformându-le în carne și aducerea acelei carne în farfuriile noastre.
Un studiu a estimat că gazele cu efect de seră s-ar putea stabiliza timp de 30 de ani dacă agricultura animală, așa cum există astăzi, ar fi eliminată rapid. Acesta este un scenariu puțin probabil, dar dă o idee a impactului industriei asupra lumii noastre.
Având toate acestea în minte, Gebara și echipa ei au efectuat analize ale literaturii pentru a identifica constrângerile atât pentru dietele sănătoase – care au ca rezultat 32 de cerințe nutriționale cheie – cât și pentru cele care sunt durabile din punct de vedere ecologic – pe baza unui număr de praguri cheie pentru sustenabilitatea planetară.
Toate acestea s-au reunit pentru a forma un model care a identificat cantitățile de diferite tipuri de alimente pe care un individ le-ar putea consuma, săptămânal, fără a pune o presiune excesivă asupra resurselor planetei.
Cât de utilă este dieta ecologică?
„De exemplu, calculele noastre arată că este posibil să mănânci brânză dacă acest lucru este important pentru tine, având în același timp o dietă sănătoasă și ecologică”, spune Gebara.
„Același lucru este valabil și pentru ouă, pește și carne albă, dar premisa este, desigur, că restul dietei tale este atunci relativ sănătoasă și durabilă. Dar nu trebuie să fie nici-sau.”
Potrivit cercetării publicate în Nature Food, modelul de studiu se bazează pe impactul producției de alimente pe parcursul unui an care rămâne constant, ceea ce nu este cazul în lumea reală. Tehnologiile pot modifica impactul asupra mediului al anumitor alimente, astfel încât acest model va trebui actualizat în timp.
„Studiul nostru s-a concentrat pe limitele biofizice ale aportului de nutrienți umani și a impactului asupra mediului, dar a trecut cu vederea alte aspecte, cum ar fi accesibilitatea și specificul cultural al unei ţări sau al unei comunităţi”, admit cercetătorii.
