Medicii din câteva spitale de la noi au norocul să lucreze cu aparatură precum cea din marile centre occidentale. În trei spitale din București (Institutul Fundeni, Floreasca și Panduri) și în Spitalul Județean din Cluj-Napoca, chirurgii operează cu roboți, așa cum numai în filme puteam vedea până acum câțiva ani. La Spitalul Bagdasar-Arseni, la Centrul de Excelență în Neurochirurgie, medicii pot face tumorile să dispară în câteva minute, fără să deschidă cutia craniană. „Bagheta magică” este un aparat de câteva milioane de euro, ce se găsește în puține spitale din lume.
Inițial, chirurgia robotică a fost inventată pentru militari, pentru ca medicii să îi poată opera pe front, de la mii de kilometri distanță. Și acum se fac operații transatlantice, dar lista avantajelor este mult mai mare.
Brațele robotului Da Vinci taie, suturează și închid operațiile, pătrunzând acolo unde nici cel mai iscusit chirurg nu ajunge. Acestea sunt dirijate de la un pupitru cu ajutorul unor joystickuri (pedale), asemănătoare celor de la consolele de jocuri. În tot acest timp, medicul urmărește tot ce face la un microscop care redă imaginea tridimensională a spațiului pe care operează, mai clar chiar decât atunci când face o operație clasică sau laparoscopică. Chirurgia robotică se pretează cel mai bine în cancerele de prostată, ginecologice sau cele abdominale, întrucât poate curăța perfect ganglionii ce hrănesc tumorile.
Pacienții, aleși pe sprânceană
Pentru câțiva medici din țara noastră nu mai e de domeniul SF să opereze cu Da Vinci. În România, programul național de chirurgie robotică a început în 2008, la Centrul de Chirurgie Generală și Transplant Hepatic Fundeni, unde s-au efectuat până acum peste 500 de operații. Cele mai frecvente au fost cele de extirpare a tiroidei, a splinei, rezecțiile rectale, precum și operațiile ginecologice (extirparea ovarelor, histerectomii etc.) Între timp, programul de chirurgie robotică s-a extins și în alte trei spitale: Floreasca, Theodor Burghele (fost Panduri) și la Spitalul din Cluj-Napoca.
O astfel de operație este destul de costisitoare (în jur de 2.000 de euro). Numai brațele robotului trebuie schimbate după zece operații. Tocmai din motive financiare, Casa Națională de Asigurări de Sănătate decontează un număr limitat de intervenții. La Floreasca, de exemplu, se fac circa 75 de operații robotice pe an, iar ca să se califice, pacienții trebuie să îndeplinească criterii stricte. „Să aibă funcții vitale foarte bune, să suporte o anestezie mai lungă decât la operația clasică, plus alte condiții ce țin de anatomia zonei. Noi am făcut în total cam 200 de astfel de operații, mai ales pe chirurgie generală-colon, rect, splină, hernii, dar și pe chirurgie urologică”, spune dr. Mircea Beuran, șeful Clinicii de Chirurgie II. Operații robotice s-au făcut chiar și pe cord, atunci când abordul se făcea prin plămâni sau prin zone ce necesitau incizii foarte mari.
SUA, veterana chirurgiei robotice
La Spitalul Panduri și la cel clujean se fac mai ales operații robotice de îndepărtare a tumorilor renale și de prostată. În Statale Unite ale Americii, 75% din cazurile de cancer de prostată sunt operate cu ajutorul chirurgiei robotice, în timp ce în România aceste intervenţii se realizează de trei ani.
Bolnavii se recuperează văzând cu ochii
Deși costurile unei operații robotice sunt mai mari decât cele ale unei operații normale, în fapt, se economisește mai mult la numărul zilelor de spitalizare. O operație modernă este visul oricărui pacient, pentru că se recuperează în una-două zile și nu are durerile care apar, de regulă, după o operație clasică în care mușchiul este secționat. Și pierderea de sânge este mult mai mică decât în cazul unei operații normale, ceea ce contează enorm având în vedere lipsa acestuia din spitale. Medicii spun că trecerea de la bisturiu la robotul Da Vinci este ca cea de la telefonul cu clapă la smartphone. Singurul dezavantaj este lipsa senzației tactile, care se poate însă corecta cu mult antrenament.
„La Floreasca facem 75 de operații robotice anual. Pacienții trebuie să îndeplinească câteva criterii: să aibă funcții vitale foarte bune și să suporte o ane
stezie mai îndelungată”.
Prof. dr. Mircea Beuran, șeful Clinicii de Chirurgie II
Creierul, reparat fără bisturiu
Tumorile cerebrale pot fi eradicate și fără ca medicul să deschidă cutia craniană, iar alte țesuturi să sufere
Aparatul-minune pentru care românii bat drumul până la Viena sau Istanbul este disponibil și la noi în țară, la Spitalul Bagdasar-Arseni, unde există un Centru de Excelență în Neurochirurgie. Spre deosebire de radioterapia clasică, ce iradiază și țesuturile sănătoase, Gamma Knife țintește zona bolnavă și o „bombardează” cu radiații, fără a afecta zonele sensibile din jur- ochii, nervii optici sau trunchiul cerebral.
„Aparatul conține 201 surse de cobalt radioactiv, îngropate într-o sferă de oțel de 18 tone. Radiația exterioară e minimă. Aparatul emite raze concentrice astfel încât doza să fie maximă în zona bolnavă și minimă în cele sănătoase”, explică medicul Fery Stoica.
Tratamentul constă într-o singură ședință, ce poate dura de la câteva minute la două ore, în funcție de mărimea și tipul afecțiunii. Un soft calculează pe baza CT-ului sau RMN-ului coordonatele tumorii, iar în cască, capul pacientului e adus cu leziunea în locul în care se intersectează cele 201 raze, adică în focar. Într-o cameră alăturată, medicul monitorizează atent pacientul. Dacă starea lui este gravă, acesta poate fi conectat la oxigen, o situație foarte rară.
Se pot trata cu Gamma Knife tumorile cerebrale, canceroase sau necanceroase, și malformațiile vasculare cerebrală, însă nu toți pacienții se califică pentru acest tratament. „Leziunile nu trebuie să fie mai mari de 9 cm cubi. În caz contrar, e nevoie și de o operație clasică. La tumorile sub această limită, rata de succes e de 96-97%”, mai spune medicul. Până acum, aproape 3.000 de pacienți au beneficiat de tratament cu Gamma Knife, la Spitalul Bagdasar-Arseni. „Avem cam 400-450 de pacienți pe an, din toate colțurile țării și de toate vârstele, de la trei până la 93 de ani. Lista de așteptare variază de la o săptămână, pentru bolnavii cu metastaze, până la cel mult o lună, pentru cei cu tumori necanceroase”. Tratamentul este decontat printr-un program național derulat de Ministerul Sănătății.
Cristina Lica
