Din cuprinsul articolului
Numărul investigațiilor de înaltă performanță decontate pentru pacienții cu boli cronice a scăzut cu 47% într-o singură lună, după ce o nouă regulă CNAS a limitat accesul la o singură procedură pe an. Nouă organizații de pacienți cer intervenție urgentă.
Începând cu 1 ianuarie 2026, pacienții cronici din România se confruntă cu un blocaj sever în accesul la investigații paraclinice de înaltă performanță. O modificare legislativă aparent administrativă a limitat decontarea investigațiilor de tip Monitor M3-M8 la o singură procedură pe an, indiferent de diagnostic sau de nevoile medicale individuale. Efectele au fost imediate și severe: în prima lună de aplicare, numărul total al acestor investigații decontate a scăzut cu aproximativ 47% față de media ultimului trimestru din 2025.
Datele provin de la furnizorii de servicii de radiologie și imagistică medicală și au fost centralizate de Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative din România (APAN), care a inițiat o scrisoare deschisă adresată Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, semnată de opt organizații reprezentative la nivel național.
Scăderi de peste 50% în cardiologie, aproape jumătate în neurologie
Cifrele defalcate pe tipuri de patologii arată amploarea reală a blocajului. Monitorizarea bolilor cardiovasculare a înregistrat cea mai drastică scădere: minus 58% față de perioada anterioară. Bolile neurologice au pierdut 46% din investigațiile decontate, iar cele cerebrovasculare, 45%.
Aceste procente nu reprezintă statistici abstracte. Fiecare investigație nefăcută înseamnă un pacient care nu știe dacă boala sa a progresat, un medic care nu poate ajusta tratamentul și un risc crescut de complicație severă sau spitalizare de urgență, cu costuri incomparabil mai mari pentru sistemul public.
Investigațiile de tip Monitor M3-M8 acoperă proceduri imagistice și de medicină nucleară de înaltă performanță, inclusiv RMN, PET-CT și scintigrafii. Sunt prescrise, de regulă, prin bilet de trimitere specializat, pentru monitorizarea evoluției unor boli cronice grave, la recomandarea medicilor specialiști. Înainte de modificările din 2026, un pacient putea beneficia de mai multe astfel de proceduri pe an, în funcție de protocolul clinic specific.
„Vorbim despre oameni tineri, între 20 și 40 de ani”
Impactul este cu atât mai grav în cazul sclerozei multiple, boală neurologică autoimună care afectează predominant adulții tineri, activi profesional și social. România are deja una dintre cele mai mari întârzieri medii de diagnostic din regiune: aproximativ 3,5 ani de la primele simptome până la confirmare.
„În scleroza multiplă, timpul contează enorm. Dacă și monitorizarea ajunge să fie întârziată, riscul de progresie și complicații crește. Vorbim despre oameni tineri, între 20 și 40 de ani, activi profesional și familial, pentru care accesul rapid la investigații poate reprezenta diferența dintre autonomie și dizabilitate”, a declarat Eduard Pletea, președintele APAN.
Aceeași logică se aplică în hepatitele virale cronice, în bolile imunologice și în imunodeficiențele primare, unde monitorizarea periodică nu este opțională, ci parte integrantă a protocolului terapeutic. O singură investigație pe an este insuficientă pentru a urmări răspunsul la tratament sau pentru a detecta precoce o complicație.
Haos în aplicare: fiecare furnizor interpretează diferit
Pe lângă limitarea în sine, organizațiile de pacienți semnalează un al doilea nivel al crizei: absența unor instrucțiuni clare și unitare pentru furnizori. Fără un ghid oficial de implementare, fiecare laborator sau centru de imagistică a interpretat propria regulă, generând inconsistență și confuzie pentru pacienți.
Consecințele concrete sunt bine documentate în scrisoarea deschisă: unii furnizori refuză pur și simplu investigația, alții cer pacientului să semneze o declarație pe proprie răspundere, alții îl trimit înapoi la medicul de familie sau la specialistul care a emis biletul pentru a reface documentul. Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate nu le permite furnizorilor să verifice simplu dacă pacientul a beneficiat deja de o investigație de tip Monitor în cursul anului respectiv, ceea ce adaugă un strat suplimentar de incertitudine operațională.
Sunt raportate și situații în care pacienți cu diabet zaharat sunt nevoiți să plătească din buzunarul propriu hemoglobina glicozilată (HbA1c), indicator de bază în monitorizarea glicemiei pe termen lung, pentru că fondurile lunare alocate furnizorului au fost epuizate încă din primele zile ale lunii.
Scrisoarea deschisă: nouă organizații cer măsuri concrete
Demersul inițiat de APAN este susținut de opt organizații de pacienți, cu reprezentativitate în neurologie, hepatologie, imunologie, diabet și boli rare: Asociația Pacienților cu Afecțiuni Autoimune, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Hepatice din România (APAH-RO), Asociația Sănătate pentru Comunitate, Asociația Română a Pacienților cu Imunodeficiențe Primare (ARPID), Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș (ASCOTID), Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple (AISM). Demersul este susținut public și de Dorica Dan, președinta Alianței Naționale pentru Boli Rare (ANBRaRo), și de Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC).
Solicitările adresate Ministerului Sănătății și CNAS vizează: revizuirea de urgență a cadrului legal aplicabil investigațiilor Monitor M3-M8, posibilitatea decontării distincte a tuturor investigațiilor recomandate pe același bilet de trimitere, exceptarea pacienților cu boli neurologice, cardiovasculare, cerebrovasculare, hepatice, imunologice și rare de la limitarea de o investigație pe an, clarificarea imediată și unitară a normelor pentru toți furnizorii, eliminarea solicitărilor administrative redundante și asigurarea unui acces real, predictibil și echitabil la monitorizare.
Organizațiile solicită, în același timp, eliminarea barierelor financiare indirecte, inclusiv menținerea primei zile de concediu medical ca zi neplătită, măsură care afectează disproporționat pacienții cronici obligați să se deplaseze frecvent pentru tratamente.
Prevenția nu poate fi transferată exclusiv pacientului
Dincolo de drama individuală a fiecărui pacient lăsat fără monitorizare, argumentul economic este, și el, solid. Investigațiile de monitorizare preventivă costă incomparabil mai puțin decât gestionarea complicațiilor severe, a spitalizărilor de urgență sau a handicapurilor instalate din cauza diagnosticului tardiv. Un sistem care limitează monitorizarea pentru a reduce cheltuielile pe termen scurt riscă să genereze costuri mult mai mari pe termen lung.
Organizațiile de pacienți atrag atenția că, în acest moment, sistemul nu sprijină pacientul, ci îl descurajează: este trimis din clinică în clinică în căutarea unor fonduri disponibile, i se cer documente pe care le-a prezentat deja, este pus să plătească servicii pe care statul i le-a garantat prin contribuție. Scrisoarea deschisă este, deocamdată, fără răspuns oficial.
