Diabetul este o boală gravă, progresivă, permanentă, care poate pune viaţa în pericol şi care a atins proporţii epidemice. Se estimează că prevalenţa diabetului la nivel mondial este de 8,3% sau 387 de milioane, în timp ce 46,3% dintre cei care suferă de diabet rămân nediagnosticaţi.
Un studiu PREDATOR de anul trecut a arătat că România are aproximativ două milioane de diabetici, dintre care un sfert sunt nediagnosticați.
”Este o adevărată pandemie și va deveni cea mai importantă problemă de sănătate a secolului. Se estimează că în următorii 10 ani, o jumătate de milaird de oameni vor avea diabet zahart„A declarat profesor, dr. Cristian Serafinceanu.
Potrivit previziunilor, aceste cifre vor creşte, în special ca urmare a creşterii numărului de cazuri de diabet zaharat de tip 2, în timp ce diabetul zaharat de tip 1 reprezintă 5 – 10% dintre toate cazurile. Această evoluţie se datorează în mare parte îmbătrânirii populaţiei, creşterii ratei obezităţii şi adoptării stilului de viaţă occidental.
Mai mult, povara economică pentru sistemele de sănătate a căpătat proporţii importante, din cauza costurilor asociate cu tratarea diabetului şi complicaţiilor diabetice. În 2014, la nivel mondial, diabetul a generat cheltuieli pentru sistemele de sănătate de cel puţin 612 miliarde de dolari – 11% dintre cheltuielile totale de sănătate la adulţi. Se anticipează că până în 2035 această cifră va depăşi 627 miliarde de dolari. De asemenea, potrivit estimărilor, hipoglicemiile care necesită spitalizare presupun costuri de aproximativ $16.000 pe eveniment pe an.
”Diabetul este o problemă uriașă de sănătate prin complicațiile pe care le are: este prima cauză de orbire, prima cauza de insuficiență renală și prima cauză de amputare a membrelor. Amputarea unui picior crește, în cazul unei femei de peste 40 de ani, riscul de mortalitate în următoarele 6 luni cu 70%”, a adăugat prof. Seranficenu.
Diabetul este asociat cu fluctuaţii rapide ale nivelului de glucoză din sânge, iar un control instabil al glicemiei poate duce atât la hipoglicemie, cât şi la hiperglicemie. Aceste evenimente pot avea efecte adverse asupra comportamentului şi abilităţilor cognitive ale persoanei afectate. Un control deficitar al glicemiei poate exacerba, în special, stările depresive şi anxietatea, contribuind la o aderenţă redusă la medicaţie şi dietă, la reducerea calităţii vieţii şi creşterea cheltuielilor sistemelor de sănătate.
Hiperglicemiile persistente pot provoca complicaţii pe termen lung, afectând inima, vasele de sânge, ochii, rinichii şi nervii, şi pot duce astfel la boli cardiovasculare (CV), orbire, insuficienţă renală şi amputarea membrelor.1 Bolile cardiovasculare sunt cauza cea mai frecventă de deces şi invaliditate în rândul persoanelor cu diabet.1 Episoadele frecvente de hipoglicemie pot, de asemenea, să aibă implicaţii majore, iar efectele pe termen lung ale hipoglicemiei includ creşterea riscului de boală cardiovasculară, reducerea funcţiilor mentale şi demenţă3, creşterea în greutate2 (pentru prevenirea hipoglicemiei pacientul îşi creşte aportul alimentar)
United Kingdom Prospective Diabetes Study (UKPDS) a arătat că un control intens al glicemiei poate reduce semnificativ riscul complicaţiilor cardiovasculare pe termen lung; fiecare reducere de 1% a nivelului HbA1c a fost asociată cu o reducere de 21% a riscului de evenimente adverse, inclusiv deces, asociate diabetului.6
