Din cuprinsul articolului
Parazitul care stă ”ascuns” în creier și nu doarme niciodată. Experții spun că nu stă deloc „în repaus”, infectează o treime din oameni. Studiul publicat în Nature arată că fiecare chist, forma latentă a parazitului, nu adăpostește un singur tip uniform, ci cel puțin cinci subtipuri distincte, fiecare având roluri biologice diferite.
Potrivit oamenii de știință de la Universitatea din California, Toxoplasma gondii, căci despre această descoperire este vorba, rămâne activă constant în creier, ceea ce explică de ce tratamentele actuale au rezultate limitate.
Parazitul care trăiește neobservat în creier
Infecția apare cel mai frecvent în cazul celor care includ carnea insuficient preparată și produsele din carne în alimentație sau prin contact cu solul și fecalele pisicilor infectate.
Odată pătruns în organism, parazitul formează chisturi microscopice în creier și în mușchi, evitând detectarea de către sistemul imunitar. În majoritatea cazurilor, infecția trece neobservată, însă parazitul poate rămâne în organism pe tot parcursul vieții.
„Chistul nu este doar un ascunziș liniștit, ci un centru activ cu paraziți pregătiți pentru supraviețuire, răspândire sau reactivare”, explică Emma Wilson, profesor la Facultatea de Medicină a UCR și autor principal al studiului.
Riscurile pentru sănătate
Chisturile pot deveni active, mai ales la persoanele cu imunitate scăzută, provocând complicații grave. Bradizoitele din chisturi se transformă în tahizoite, care se multiplică rapid și se răspândesc în organism.
Aceasta poate duce la encefalită toxoplasmică sau la pierderea vederii prin toxoplasmoză retiniană. Infecția în timpul sarcinii reprezintă un risc major pentru dezvoltarea fătului.
Tratamente
Tratamentele actuale pot controla doar forma activă a parazitului, dar nu pot elimina chisturile. Descoperirea subtipurilor distincte oferă indicii despre care paraziți sunt cei mai susceptibili de a provoca boală și sugerează noi ținte pentru terapii mai eficiente.
Emma Wilson subliniază că studiul schimbă modul în care este perceput ciclul de viață al Toxoplasma gondii: „nu mai este vorba despre o populație uniformă de paraziți, ci despre un ecosistem complex, activ și pregătit să se reactiveze. Această descoperire deschide calea către o abordare mai precisă și mai eficientă a cercetării și tratamentului toxoplasmozei”.
