Din cuprinsul articolului
Părintele Iustin Pârvu i-a învățat pe urmașii săi ce anume trebuie să ceată de la Iisus Hristos. Este vorba de 9 cuvinte!
Să nu uităm cât de uşor a „furat” tâlharul de pe cruce raiul, zicând cuvintele acestea
Porţile raiului nu se deschid celui ce nu are haină de nuntă, adică faptele bune ale vieţii creştineşti, dar să nu uităm cât de uşor a „furat” tâlharul de pe cruce raiul, zicând: „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta”.
Hristos i-a deschis porţile raiului pentru smerenia sa. Asta înseamnă că nu stă în puterea noastră să deschidem raiul, ci cu smerenie şi cu umilinţă să cerem aceasta de la Hristos, precum a făcut tâlharul cel răstignit pe cruce, de la Singurul Răscumpărător al nostru.
Ispitele sunt încercările diavolului de a pune mâna pe sufletul creştinului
Necazurile sunt ispite, dacă nu le depăşeşti cu rugăciune, cu înţelegere, cu credinţă, degeaba ai trăit o viaţă frumoasă creştinească în perioade de pace…
Ce sunt ispitele?
Cum poate face faţă creştinul ispitelor care îl încearcă în orice moment al zilei sau al nopţii?
Ispitele sunt încercările diavolului de a pune mâna pe sufletul creştinului… Acolo unde zidul de apărare e slab, acolo acţionează ispita. Ispitele vor să trezească patimile din om, să-l slăbească în credinţă şi în puterea de apărare.
Uneori atacul celui rău este atât de mare, că omul pare să scape de sub control situaţia şi zice că a întâlnit „ceasul cel rău”.
Abia atunci omul trebuie să se întărească, să nu cadă. Cu pâinea şi apa rugăciunii omul se poate întări în faţa ispitelor în drumul său prin viaţă.
Ce trebuie să facă omul când are un necaz?
Unii se apucă de băut, ca să-şi stingă amarul; alţii blestemă. Care ar trebui să fie atitudinea creştinului aflat la necaz?
Ce face marinarul în furtună? Pune mâna şi se ajută, îi ajută pe ceilalţi. Atunci când ai un necaz trebuie să fii cel mai limpede, să ştii ce ai de făcut.
Cei care se apucă de băut sunt slabi, de fapt ei caută un motiv… Nu sunt de compătimit, trebuie scoşi din starea asta.
Necazurile sunt ispite, dacă nu le depăşeşti cu rugăciune, cu înţelegere, cu credinţă, degeaba ai trăit o viaţă frumoasă creştinească în perioade de pace…
Cu cât ispitele sunt mai multe, cu atât bucuria mântuirii este mai mare
Pe lumea asta şi diavolul lucrează, să nu ne imaginăm că mântuirea, că echilibrul, că pacea interioară se câştigă fără nici un efort.
Părinte, spunea cineva că toate temniţele sunt zăvorâte şi străjuite şi cu toate acestea gem de oameni, pe când bisericile stau cu uşile deschise la perete zi şi noapte şi totuşi sunt mai mereu goale. De ce pare să ajungă lumea mai lesne la puşcărie, decât la biserică?
Pe lumea asta şi diavolul lucrează, să nu ne imaginăm că mântuirea, că echilibrul, că pacea interioară se câştigă fără nici un efort. Cu cât efortul mântuirii e mare, cu cât ispitele sunt mai multe, cu atât e mai mare satisfacţia creştinului adevărat.
Sursă: Ortodoxia.me
