Din cuprinsul articolului
Nicolae Tănase, preot în satul Valea Plopului, spune că atunci când vrem ca totul să ne iasă bine, să nu discutăm cu nimeni! Diavolul nu-ţi pătrunde în gând! – a zis părintele.
Când vrem să iasă ceva bun, să nu discutăm cu nimeni!!! Diavolul nu-ţi pătrunde în gând!!! Foarte important!!!
Se spune că diavolul nu-ţi poate pătrunde în gândurile tale…
Aşa este, dar ţi le poate intui.
Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi?
Atunci cum reuşesc toate ispitele să ne invadeze mintea? Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi?
Diavolul nu-ţi pătrunde în gând, dar îţi intuieşte gândurile, prin gesturi şi mai ales, după o experienţă oarecare, te citeşte. De aceea, când vrem să facem un bine, trebuie să nu-l spunem, să nu-l discutăm cu nimeni, ca să nu avem piedici de la diavol.
Vina nu este că ne vin gândurile. El nu pătrunde în gândurile proprii, el ne poate aduce gânduri. Deci, vina nu este că diavolul ne bântuie cu gânduri, precum vina noastră nu poate fi că bate vântul, ci vina noastră este că bate vântul şi noi nu intrăm în casă.
Vina noastră este că Dumnezeu ne-a lăsat cămara unde să intrăm şi unde să ne ferim de gândurile noastre. Îndulcirea cu acele gânduri, preocuparea pentru acele gânduri sunt marea problemă şi nu gândurile în sine. Dacă ele sunt îndepărtate, vina noastră nu există.
Toata lumea vorbeşte despre îndumnezeire, dar puţini vorbesc despre despătimire
Deci, răsunetul diavolului, glasul diavolului în noi, într-un mod direct, sau mai puţin direct, se face în două trepte.
Prima treaptă este despătimirea, despre care noi vorbim cam puţin. Şi a doua este îndumnezeirea, despre care vorbim foarte mult şi dorim să avem tangenţă foarte mult cu această treaptă. Toata lumea vorbeşte despre îndumnezeire, dar puţini vorbesc despre despătimire.
SURSĂ: Ortodoxia
