Din cuprinsul articolului
Un dosar judecat la Iași a devenit, dincolo de drama unei familii, o bornă pentru justiția din România și un avertisment pentru toți părinții care subestimează regulile de siguranță rutieră. Doi soți au fost condamnați la închisoare după ce bebelușul lor de patru luni a murit la spital, în urma unor traumatisme craniene repetate.
Ancheta a arătat că micuțul era transportat cu mașina fără scaun special: uneori pe o pătură, pe bancheta din spate, alteori chiar pe locul din față, lângă șofer, pentru că „nu i-ar fi plăcut scăunelul”. Câteva drumuri făcute astfel au fost suficiente pentru ca frânele bruște să se transforme în lovituri fatale la cap. Medicul a observat mai multe răni, copilul a fost internat, însă după două săptămâni a murit. Expertiza medico-legală a stabilit legătura directă dintre leziuni și modul incorect în care era transportat.
Inițial, părinții au încercat să îi ducă în eroare pe anchetatori. Mama a spus că leziunile ar proveni de la naștere, însă a picat testul poligraf, tatăl a invocat înecul cu lapte, iar interceptările au arătat că cei doi se puneau de acord asupra declarațiilor. A contat și depoziția unui martor care i-a văzut circulând cu copilul fără scaun de protecție.
Instanța a reținut infracțiunea de ucidere din culpă comisă prin neutilizarea echipamentului special pentru bebeluși în timpul transportului. Sentința este severă: cinci ani cu executare pentru tată și patru ani pentru mamă. Femeia a fugit după verdict și este dată în urmărire generală, iar ceilalți doi copii ai familiei au rămas în grija bunicii.
„Este vorba despre o ucidere din culpă, reținută de instanță a fi presupus comisă prin neutilizarea echipamentului special de suport pentru bebeluși în mașină”, a explicat președinta Curții de Apel Iași, Diana Micu Cheptene. Cazul este o premieră judiciară și, în același timp, un semnal limpede: ignorarea regulilor costă vieți.
Rolul unui scaun de copii
Dincolo de hotărârea instanței, rămâne întrebarea fundamentală pe care orice părinte ar trebui să și-o pună: ce este scaunul auto pentru bebeluși și de ce rolul său nu poate fi substituit niciodată de brațele unui adult sau de o pătură? Scaunul auto, iar în primele luni „scoica”, nu este un accesoriu, ci un echipament de siguranță esențial, conceput să reducă drastic riscul de rănire la impact. Protejează capul, gâtul și coloana, distribuie forțele în caz de coliziune și fixează corect corpul fragil al copilului.
Modelele moderne folosesc sisteme de prindere ISOFIX, care asigură o fixare rapidă și robustă, însă eficiența depinde decisiv de alegerea produsului potrivit și, mai ales, de instalarea conform manualului. Un scaun neomologat, netestat suplimentar la impact sau montat greșit devine el însuși un pericol pentru copil și pentru ceilalți pasageri. De aceea, tot mai multe centre oferă consultanță specializată la alegerea scaunului ori a scoicii, verifică compatibilitatea cu modelul de mașină, evaluează înălțimea și constituția copilului și arată pas cu pas cum se montează corect. Serviciul poate fi gratuit la achiziție, dar este vital să fie oferit de consultanți cu formare reală în domeniu.
Instalarea corectă face diferența dintre protecție și hazard. Scoica sau scaunul trebuie să fie compatibile cu mașina, iar dacă se folosesc centurile autovehiculului, fixarea trebuie să fie fermă, astfel încât baza să nu se poată mișca lateral mai mult de câțiva centimetri.
Centurile copilului trebuie ajustate la milimetru: între corp și chingi nu ar trebui să încapă mai mult de două degete. Hainele groase sunt un fals prieten; gecile „umplu” aparent spațiul, dar comprimarea materialului la impact reduce dramatic protecția.
Bancheta din spate este întotdeauna cea mai potrivită pentru montaj, iar poziția din mijloc este considerată cea mai sigură acolo unde bancheta are trei puncte reale de prindere. Dacă se alege una dintre pozițiile laterale, locul diagonal față de șofer este, de regulă, preferabil. Montarea pe locul din față nu este recomandată decât în situații excepționale și numai cu airbagul pasager dezactivat și scaunul împins la maximum spre spate. Pentru supraveghere există oglinzi dedicate care permit șoferului să vadă bebelușul aflat cu spatele la sensul de mers, fără a întoarce capul.
Diferența dintre scoică și scaunul auto
Înțelegerea diferenței dintre scoică și scaunul auto clarifică multe erori frecvente. Scoica este destinată nou-născuților și bebelușilor până în jurul vârstei de 12–15 luni, în funcție de înălțime, nu de kilograme, și se montează exclusiv cu spatele la direcția de mers. Această poziție reduce solicitarea zonei cervicale la frânele bruște sau la impact frontal.
Majoritatea scoicilor sunt compatibile cu ISOFIX, dar pot fi asigurate și cu centurile mașinii dacă producătorul permite. Portabilitatea lor este un avantaj, însă folosirea scoicii pe post de coș de transport ori atașată sistematic la un cărucior nu este recomandată; postura înclinată și vibrațiile prelungite pot obosi inutil un organism încă în formare.
În primele luni este prudent să limităm deplasările, să folosim oglinzi pentru supraveghere și să oprim la fiecare 30 de minute, mărind treptat intervalul până spre două ore la copiii mai mari. Scaunul auto preia ștafeta după perioada scoicii, când copilul stă bine în șezut, și oferă protecție până la aproximativ 10–12 ani, adică până la înălțimea minimă de 135 cm prevăzută de legislația românească pentru trecerea la centura mașinii.
Multe scaune permit utilizarea prelungită cu spatele la sensul de mers, opțiune considerată cea mai sigură datorită tipologiei accidentelor frontale și a forțelor de decelerație, iar recomandarea experților este să păstrăm această orientare cât mai mult posibil, uneori până la patru–cinci ani, fără a sacrifica confortul copilului.
Ce prevede legislația?
Legea românească este explicită: copiii cu înălțimea de până la 135 cm trebuie transportați exclusiv în dispozitive de fixare omologate, adecvate dimensiunilor lor și montate pe locurile din spate, potrivit instrucțiunilor producătorului. Pentru copiii sub trei ani, transportul într-un autovehicul fără sisteme de siguranță este interzis.
Regulile detaliază și situațiile speciale în care anumite sisteme pot fi instalate în față, dar numai cu respectarea strictă a condițiilor de omologare și de dezactivare a airbagului. De la nivel european, standardul R129 (i-Size) a schimbat paradigma: criteriul dominant pentru alegerea scaunului a devenit înălțimea copilului, în timp ce modelele vechi omologate preponderent pe greutate au ieșit treptat din piață. În practică, aceasta înseamnă selecție mai precisă, compatibilitate mai bună și protecție sporită pentru cap și gât.
Alegerea scaunului potrivit nu se reduce la etichete și marketing, ci la potrivirea reală dintre copil, mașină și scenariul de utilizare. Pentru bebeluși, scoica rămâne soluția prin excelență; pentru copiii mici există scaune rotative care simplifică montajul și permit orientarea cu spatele la sensul de mers cât mai mult timp; pentru etapele următoare, scaunele evolutive, cu protecții laterale eficiente și ghidaje corecte ale centurilor, oferă siguranță până la pragul la care centura mașinii devine suficientă. Indiferent de model, confortul contează: un copil care stă bine fixat, fără haine voluminoase, cu centuri strânse corect, va călători mai relaxat și mai în siguranță, iar părinții vor rezista tentației periculoase de a „face o excepție” la drumuri scurte.
Cazul din Iași ar fi putut avea alt deznodământ dacă aceste reguli elementare ar fi fost respectate. Specialiștii în siguranță rutieră au subliniat că, folosite corect, scaunele și scoicile reduc riscul de deces de câteva ori. Realitatea crudă este că fizica nu face compromisuri: la 50 km/h, un bebeluș ținut în brațe „pentru că doarme” devine imposibil de protejat în momentul unei opriri bruște. Din acest motiv, scaunul auto nu este o opțiune, ci singura barieră dintre o frână și o tragedie.
