Din cuprinsul articolului
Plasmă pentru România. România, pritre singurele din UE care nu colectează plasmă. Asociația Română a Pacienților cu Imunodeficiențe Primare (ARPID) lansează raportul „Plasmă pentru România”. Câteva dintre concluziile acestei analize, realizate de Observatorul Român de Sănătate (ORS), arată că:
În anul 2021, România este una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu colectează plasmă pentru fracționare.* După cum s-a demonstrat deja, prin crizele de imunoglobulină din anii 2017 și 2018, acest lucru pune în pericol accesul la tratament al pacienților români cu imunodeficiențe primare.
România este pe ultimul loc din UE în privința consumului de produse derivate din sânge și plasmă umană colectate din surse locale.
Din cauza lipsei spațiilor de depozitate adecvate, centrele de transfuzii sunt nevoite să arunce anual între 20.000 și 60.000 de litri de plasmă.
Plamă pentru România
Centrele de transfuzii din rețeaua Ministerului Sănătății nu sunt acreditate conform normelor europene. În plus, echipamentele existente sunt învechite și trebuie înlocuite.
România este în continuare dependentă de importul de produse derivate din plasmă, în condițiile în care majoritatea țărilor europene au dezvoltat sisteme de colectare și prelucrare locală a plasmei umane, asigurându-și astfel cantitățile necesare consumului intern.
În astfel de condiții, în lipsa unor măsuri urgente, țara noastră va ajunge să importe medicamente derivate din plasmă în cantități insuficiente și la prețuri exorbitante, lăsând bolnavii fără tratament. În România, cel puțin 20.000 de pacienți ar putea ajunge să depindă exclusiv de tratamentul cu medicamente derivate din plasmă. Vorbim despre persoane cu imunodeficiențe primare și boli genetice, cum ar fi deficitul de alfa-1 antitripsină și hemofilie.
Ce fac alte state
Austria, Cehia și Germania sunt țările care au de departe cele mai mari volume de donații de sânge pe cap de locuitor, contribuind în mare măsură la resursele europene.
În ceea ce privește particularitățile care țin de plasma pentru fracționare, Austria, Italia și Republica Moldova au reglementări specifice pentru colectarea ei, sistemul de hemovigilență respectă întocmai standardele internaționale actuale și au campanii naționale de promovare a donării de sânge și componente sanguine. În plus, în Austria, sistemul public colaborează cu cel privat.
„Plasma colectată la nivelul Uniunii Europene acoperă doar 60% din necesarul de plasmă al UE, restul fiind acoperit de plasmă importată din SUA. Având în vedere atât creșterea constantă a necesarului de plasmă pentru fabricarea de medicamente derivate din plasmă umană, în special imunoglobulină, dar și scăderea numărului de donatori din ultimul an, din cauza pandemiei, consider că este imperios necesar să începem să colectăm plasmă și în România. Dacă nu vom face asta în viitorul cât mai apropiat, viața pacienților cu imunodeficiențe primare va fi pusă, din nou, în pericol.”, spune Otilia Stanga, președinte ARPID.
„România se află într-o poziție precară din punct de vedere al siguranței accesului bolnavilor la medicamente derivate din plasmă. Datele de la nivel internațional sugerează că noi crize ale acestor medicamente pot izbucni în perioada imediat următoare. Avem nevoie de acțiuni concrete pentru a preîntâmpina aceste situații atât pe termen scurt, cât și pe termen lung”, adaugă dr. Constantin Radu, reprezentant ORS.
Ce soluții există
România are nevoie de o strategie corectă și urgentă pentru a începe colectarea de plasmă pentru fracționare local.
Astfel, câteva recomandări pe termen scurt și lung:
- Crearea unui plan de investiții care să aducă sistemul la standardele și legislația impuse de Uniunea Europeană.
- Renovarea și dezvoltarea infrastructurii centrelor de transfuzii și dotarea lor cu aparatura necesară.
- Implementarea de norme care să reglementeze clar toate etapele necesare trimiterii plasmei colectate la nivel local spre fracționare, de la monitorizarea sănătății donatorilor la colectarea, testarea, stocarea și distribuția plasmei.
- Posibilitatea colectării plasmei de către centrele private. Această propunere ar putea fi adresată atât către companiile private, cât și către organizațiile neguvernamentale, modelul fiind unul deja funcțional și de succes în țări precum Austria, Germania, Cehia și Ungaria. România ar putea beneficia astfel de o reglementare clară a faptului că medicamentele derivate din plasma colectată în centrele private din România să fie distribuite în mod prioritar țării noastre. În cazul în care capacitatea de colectare a plasmei pentru fracționare din România ar depăși la un moment dat necesarul țării, exportul acesteia ar putea reprezenta un venit propriu pentru sistemul național de transfuzii, iar fondurile acestea putând fi reinvestite în dezvoltarea sa sau în sistemul de sănătate în general.
