Din cuprinsul articolului
Academicianul Leon Dănăilă, sau ”sculptorul de creiere”, așa cum este supranumit, are la activ peste 40.000 de operații și figurează, alături de Einstein, printre cele 500 de genii ale secolului XX. Acest geniu al neurochirurgiei românești a adus, pentru prima dată, la noi în țară, microscopul operator și laserul, scăzând astfel mortalitatea, în timpul operațiilor pe creier, de la 51% la 4%.
Elena Oceanu
În cadrul unuia dintre interviurile LiveDoc, Academicianul Leon Dănăilă a povestit cum a reușit să ajungă unul dintre cei mai cunoscuți neurochirurgi, atât în România, cât și în străinătate. Secretul succesului: dragostea pentru medicină, dorința de a-și ajuta semenii și studiul continuu.
”Provin dintr-o familie foarte modestă și niciodată nu m-am gândit că o să ajung atât de departe. Nu mi-au plăcut muncile câmpului, așa că am preferat să învăț la școală, să merg la liceu unde mi-a răsărit în minte dorinta de a face medicină, de mă dedica oamenilor și de a-i ajuta. Citeam enorm de mult în domeniul anatomiei și am neglijat alte materii, cum e matematica”, a spus Acad. Dănăilă pentru Doctorul Zilei.
”Părinții mei au plâns, dar nu de fericire”
Când a cerut o adeverință pentru a se înscrie la Medicină, secretarul școlii a încercat să-l descurajeze și să-i spună că nu va reuși, însă prof. Leon Dănăilă a mers mai departe și a fost cea mai bună decizie. ”Mi-a zis: tu la medicină? Fiul directorului, al primarului, au 10 pe linie, tu cum crezi că o reușești? Și nu doar că am reușit, dar dintre colegii mei, cu 10 pe linie, doar eu am luat examenul. Am fost primul student din Darabani, locul de unde provin. La aflarea veștii, părinții mei au plâns, dar nu de fericire, ci de necaz că îi las singuri cu muncile câmpului”, a adăugat neurochirurgul.
”Nu m-au interesat banii, niciodată”
În timpul facultății, l-a atras foarte mult chirurgia și a început să facă gărzi benevole, să îi roage pe medici să îl ia în sala de operație. ”La vremea aceea, după terminarea facultății, trebuia să faci trei ani , undeva la țară, așa că am ales să merg la Comănești, departe de locul meu de origine. Acolo puteam face și la dispensar dar și la un spital, unde eram plătit mai puțin, dar pe mine nu m-au interesat niciodată banii, m-a interesat să învăț și, într-adevăr, am învățat foarte mult la spital, am ținut locul multor medici când erau plecați în concediu”, a completat prof. Dănăilă care își amintește că primul său salariu era de 700 de lei, din care 500 se duceau la gazdă, iar 200 pe mâncare.
”Am fost repartizat în cea mai proastă secție”
După cei trei ani petrecuti la Comănești, Leon Dănăilă a ales să-și dea Rezidențiatul la București, gândidu-se că în Capitală spitalele sunt mari, bine dotate și are mai multe posibilități să se dezvolte profesional. Pentru că nu era membru de partid, nota socială, care reprezenta jumătate din media de admitere, a fost una minimă, dar chiar și așa, a reușit să intre la neurochirurgie. ”Am fost repartizat în cea mai proastă secție. Acolo aveam un șef căruia nu-i prea plăcea să opereze, așa că atunci când s-a renovat blocul operator în care operam noi și a trebuit să mergem în sălile de operație ale profesorului Arseni, m-a trimis pe mine, în locul lui. Când m-au văzut atât de tânăr, asistentele își dădeau coate, gândindu-se că nu o să mă descurc. Dar eu am pus bisturiul, am tăiat sigur pe mine, iar operația s-a încheiat în bune condiții. Acest lucru a ajuns și la urechile prof. Arseni”, a povestit Acad. Leon Dănăilă.
Diagnosticul cu care l-a impresionat pe prof. Arseni
La scurt timp, a avut șansa să îl impresioneze, din nou, pe profesorul Arseni. ”O dată pe săptămână, profesorul făcea o vizită în secție la noi. Aveam un bolnav cu traumatism vertebro-cerebral dar foarte minor, dar el nu avea simptomatologie de traumatism vertebro-medular-cervical, deși cu acest diagnostic fusese internat. Am examinat foarte atent, am fost la bibliotecă, am studiat cazul respectiv, pentru că avea prinși și nervii cranieni deasupra măduvei spinării și când a venit profesorul în vizită mi-a spus să-i prezint cazul. I-am spus că e un bolnav cu traumatism vertebro-medular dar eu nu cred că are asta ci are o tumoră de trunchi cerebral. M-a întrebat ce simptome are, i-am povestit tot. După ce i-am explicat, a zis că în următoarea zi să fie supus operației și să particip și eu la operație. Când l-a deschis, a văzut că aveam dreptate, era tumoră de trunchi cerebral. Atunci profesorul mi-a zis: vii în secție la mine. Așa am scăpat de secția aceea unde erau bolnavi paralizați, era un mediu dificil. Și am lucrat de atunci cu prof Arseni”, a spus neurochirurgul.
Facultatea de Psihologie, la zi
Pentru a-și înțelege mai bine bolnavii și pentru a pune diagnostice mai precise, prof. Leon Dănăilă a făcut și Facultatea de Psihologie, la zi și a terminat-o cu media 10. ”Pe vremea aceea, nu exista RMN, trebuia să punem diagnosticul în funcție de simptome. La un moment dat, eu am zis că se examinează prea puțin atenția, memoria, rațiunea. Acestea sunt funcții care depind de creier. Atunci m-am dus la prof. Arseni și i-am spus că eu vreau să fac și Facultatea de Psihologie. Mi-a aprobat cerea și am făcut facultatea la zi, mergeam când nu aveam operații, am fost foarte corect. Am terminat cu media 10”, a explicat medicul.
Psihologia l-a ajutat să examineze pacienții în integritatea funcțiilor cerebrale, să pună în evdientă și tulburări de atenție, tulburări de memorie, tulburări de raționament care sunt foarte importante pentru diagnostic. ”Fiecare lob cerebral are o anumită funcție. De exemplu, lobul occipital e pentru văz, lobul parietal pentru sensibilitate, lobul frontal pentru zona motorie, cel temporal pentru zona auditivă, dacă e leziunea în stânga, apar tulburările de vorbire, pentru că în emisfera stângă e localizat centrul vorbirii, se ocupă cu probleme de judecată, raționament, generalizare, abstractizare, pe când emisfera dreaptă este mai mult vizuală decât auditivă și se ocupă de muzicalitate, de prozodie, de melodicitatea vorbirii, este o emisferă mai mult holistică, vede fenomenele”, a completat dr. Dănăilă.
Mergea cu creiere la cursuri
Neurochirurgul a devenit apoi și profesor de neuropsihologie la Facultatea de Psihologie și avea o metodă de predat diferită dar eficientă. Își ducea elevii la spital, ca să vadă bolnavii și să înțeleagă mai ușor ce simptome apar, în funcție de localizarea tumorilor. Mergea și cu creiere, la cursuri ca să le arate unde e situat fiecare lob, făcea secțiuni pe creier. ”Dacă vedeau le era mai ușor să rețină. Și acum, mă mai întâlnesc cu foști studenți și îmi spun că încă își amintesc ce i-am învățat”, a adăugat medicul.
Se scoteau tumorile din creier cu mâna
Acad. Leon Dănăilă e cel care a adus, pentru prima dată, la noi în țară, microscopul operator și laserul, reușind să scadă mortalitatea de la 51% la 4%. ”Nu-mi plăcea cum se făceau operațiile. Se băga mâna în creier și se scoteau tumorile, iar bolnavii aveau hemoragii foarte puternice, rămâneau paralizați sau chiar mureau. Rata mortalității era foarte mare. Eu am făcut o statistică, am luat de la arhivă dosare și am numărat câți au fost operați, câți au decedat, câți au rămas cu paralizii”, a explicat dr. Leon Dănăilă.
”Am ajuns la nivelul celor din Apus”
Citind în revistele de specialitate că, în străinătate, mortalitatea, în timpul operațiilor pe creier, era de doar 4-5%, s-a decis să găsească o cale prin care să ajungă acolo, să vadă cum operează ei. Atunci a făcut cerere la Ministerul Sănătății și a cerut o bursă. Ca să poată pleca a trebuit să devină membru de partid și să facă un curs de engleză la facultate. ”Am ajuns la New York, în America, unde e leagănul neurochirurgiei. Acolo am aflat cum operau ei: foloseau microscopul operator. Când m-am întors în România, am început să operez și eu cu microscopul și am scăzut mortalitatea la 4%. Am ajuns la nivelul celor din Apus.
”Totul se leagă când ești bun”
Dr. Dănăilă își amintește că după ce s-a întors din America, opera foarte mult, chiar și șapte pacienți pe zi. A ajuns chiar să își facă o secție separată. ”Când am venit în țară, profesorul Arseni mi-a zis că de ce m-am întors, că el m-a trimis ca să rămân acolo. Toți pacienții profesorului Arseni îl rugau să mă ia și pe mine la operații. Și ca să scape de mine, profesorul m-a trimis într-o clădire dezafectată care nu avea instrumentar, gândindu-se că nu o să mai pot opera. Dar mi-a făcut cel mai mare bine că m-a mutat acolo pentru că eu am reușit să fac rost de tot ce aveam nevoie, eram șef acolo, eu decideam pe cine operez și cum”, a mai spus Leon Dănăilă.
Potrivit neurochirurgului, secția sa era foarte aglomerată și văzând asta, profesorul a încercat din nou să îl saboteze. ” Peste ceva timp profesorul Arseni a făcut o cerere la Ministerul Sănătății că nu se poate opera acolo unde eram eu, că nu sunt condiții și nu am instrumentar. Dar a venit la mine o doamnă care mi-a spus: știți, dumneavoastră m-ați operat. Am avut un anevrism cerebral. Era fata Prim-Ministrului și Prim-Ministrul a dat ordin la Minister să nu mă mute de acolo, să mă lase în pace. Totul se leagă când ești bun și când ai rezultate.”
A vindecat o bolnavă lăsată să moară
Întrebat de unul dintre cele mai dificile cazuri, medicul neurochirurg își amintește că avea o bolnavă despre care colegii dumnealui spuneau că e aproape moartă și că nu mai are nicio șansă de recuperare. ”Am examinat-o, am văzut că mai respira puțin, avea o tumoră de fosă posterioraă cerebeloasă. Am întrerupt vizita, am dus-o în sala de operații, am operat-o și bolnava și-a revenit. Era mama unei doamne care lucra în Ministerul de Finanțe și doamna respectivă a intervenit la Ministerul Sănătății și mi-au dotat secția cu aparatură foarte bună. Apoi am făcut un plan către Banca Mondială să modernizez și într-adevăr este secția cea mai dotată și modernă din țară. Am primit trei milioane de euro. După mine a venit un alt director și a continuat să modernizeze cu banii pe care i-am obținut”
