Din cuprinsul articolului
Sophie Kinsella a știut întotdeauna să umple lumea cu lumină. Cărțile ei – pline de umor, de farmec și de acea doză de nebunie care te făcea să te simți viu – au ajutat milioane de cititori să-și găsească refugiul în pagini. Dar în spatele succesului fulminant și al personajelor care respirau optimism, scriitoarea purta o luptă tăcută, una pe care a ales să o ascundă până când copiii ei au fost pregătiți să o audă: un glioblastom, una dintre cele mai agresive forme de cancer cerebral.
La 55 de ani, după aproape doi ani de tratamente intense, Sophie s-a stins liniștit, înconjurată de familie – de muzică, de căldură, de tot ceea ce i-a umplut mereu sufletul. Familia a anunțat vestea cu un mesaj sfâșietor, mărturisind cât de greu le este să-și imagineze viața fără „strălucirea și pofta ei de viață”.
Povestea lui Sophie Kinsella este și povestea multor oameni care trăiesc fără să știe că în ei crește, în tăcere, o tumoră cerebrală. Simptomele sunt adesea subtile, înșelătoare, ușor de pus pe seama oboselii sau stresului. Dureri de cap ocazionale. O vedere ușor încețoșată. Un episod de greață inexplicabil. Uitări minore, pierderi de echilibru, momente de confuzie trecătoare.
De cele mai multe ori, acestea nu alarmează pe nimeni.
Dar medicii știu că tumorile cerebrale încep, paradoxal, prin simptome mici. Mici, dar persistente. Dr. Romina Dibra explică: atunci când o tumoră crește într-un spațiu rigid precum craniul, presiunea intracraniană se modifică, iar acest lucru poate provoca semne aparent banale:
- dureri de cap care devin tot mai frecvente,
- vărsături matinale,
- puncte oarbe, lumini intermitente,
- somnolență neobișnuită,
- crize sau convulsii apărute fără antecedente.
Patru din cinci pacienți cu tumori cerebrale vor experimenta, la un moment dat, convulsii – însă doar o minoritate recunoaște imediat gravitatea situației.
Fiecare zonă a creierului spune o poveste
Dincolo de intensitatea simptomelor, corpul ne vorbește prin localizare. O tumoră în lobul frontal poate schimba pașii unui om, modul în care merge, sau chiar felul în care își exprimă personalitatea.
O tumoră în lobul temporal poate transforma amintirile în fragmente care se destramă, ca nisipul printre degete.
În lobul occipital, culorile lumii se estompează. În cel parietal, cuvintele se împiedică unele de altele.
Creierul este harta identității noastre, iar o tumoră poate trasa pe această hartă linii noi, invizibile, dar devastatoare.
Glioblastomul nu este doar o tumoare. Este un prădător biologic. Crește repede, se infiltrează în țesuturile din jur și rareori poate fi îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală. Tratamentul standard – operație, radioterapie, chimioterapie – nu reușește întotdeauna să oprească avansul bolii.
A fost cazul lui Sophie. A fost cazul politicienei britanice Dame Tessa Jowell. A fost cazul cântărețului Tom Parker. Este cazul a mii de pacienți în fiecare an.
După diagnostic, Sophie Kinsella a ales tăcerea. Nu pentru că se rușina, nu pentru că se temea de reacții, ci pentru că a vrut ca propriii ei copii să audă vestea în siguranță, în ritmul lor, departe de spectacolul public. Când a decis să împărtășească lumii lupta ei, mesajul a fost cald, lucid, plin de recunoștință – exact ca scrisul ei.
A continuat să lucreze, să creeze, să fie mamă, soție, fiică, prietenă. Să fie lumină, chiar și atunci când întunericul din interior devenea greu de purtat.
Lecția medicală pe care ne-o lasă moștenire
Povestea ei ne amintește că simptomele nu trebuie ignorate, oricât de neînsemnate ar părea.
- Durerile de cap
- Pierderile de echilibru.
- Tulburările de vedere.
- Somnolența accentuată.
- Convulsiile noi sau persistente.
Ele pot avea multe cauze, dar este esențial ca medicul să le investigheze. Diagnosticarea precoce poate salva vieți.
În cazul tumorilor cerebrale agresive, medicii aleg adesea intervenția chirurgicală urmată de radioterapie și chimioterapie. Se administrează uneori steroizi pentru reducerea presiunii intracraniene și antiepileptice pentru controlul convulsiilor. Rezultatele depind de localizarea tumorii, de momentul diagnosticării și de răspunsul individual la tratament.
În multe cazuri, însă, precum cel al lui Sophie Kinsella, lupta este una inegală.