Din cuprinsul articolului
Când vine vorba despre Alzheimer, gândul ne duce aproape instinctiv la uitare. Dar primele semne ale bolii pot apărea mult mai subtil și, uneori, în zone unde puțini se așteaptă – iar asta face diferența între un diagnostic devreme și o boală care avansează în tăcere.
Potrivit NHS (Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie), două dintre cele mai frecvente schimbări observate la începutul bolii nu sunt legate direct de memorie. Este vorba despre modificări vizibile ale dispoziției și dificultăți în luarea deciziilor. Acestea pot apărea cu mult timp înainte ca uitarea să devină evidentă.
Ce schimbări apar devreme și sunt cel mai des ignorate?
Un studiu publicat de Alzheimer’s Society arată că anxietatea crescută și episoadele de confuzie inexplicabilă apar frecvent în stadiile timpurii. De asemenea, pot fi observate indecizie accentuată și evitarea activităților noi sau a situațiilor sociale care anterior erau plăcute sau familiare.
Această reticență nu este o simplă lipsă de chef, ci o reacție a creierului care începe să proceseze informațiile diferit. În această etapă, bolnavul își dă seama că ceva se schimbă, dar nu poate articula clar ce anume.
Uitarea nu dispare, dar se strecoară lent
Când simptomele legate de memorie încep să apară, acestea pot include:
-
pierderea obiectelor în locuri neobișnuite,
-
dificultatea de a numi obiecte comune sau locuri,
-
uitarea conversațiilor recente,
-
repetarea acelorași întrebări în intervale scurte de timp.
Spre deosebire de uitarea normală asociată cu înaintarea în vârstă, aceste episoade tind să se repete constant și să afecteze activități de zi cu zi.
De la schimbări de dispoziție la halucinații
În etapele următoare ale bolii, apar confuzii legate de timp și spațiu. Mulți pacienți nu își mai recunosc propriul cartier sau se trezesc noaptea crezând că este dimineață. NHS mai menționează și apariția unor tulburări de somn, halucinații auditive sau vizuale, și uneori, idei delirante.
Pe măsură ce boala avansează, persoana afectată va avea nevoie de sprijin constant pentru activități simple precum gătitul, igiena personală sau administrarea medicamentelor.
Ce se poate face?
Deși Alzheimerul nu are încă un tratament care să oprească progresia bolii, identificarea timpurie ajută. Medicamente precum Donepezil, Galantamină și Rivastigmină, recomandate de NHS pentru stadiile incipiente și medii, pot îmbunătăți temporar comunicarea între celulele nervoase, oferind pacientului o perioadă de autonomie mai lungă.
Cum putem reduce riscul?
Chiar dacă nu există o metodă garantată de prevenție, specialiștii recomandă o atenție sporită asupra sănătății cardiovasculare, care influențează direct și riscul de boli neurodegenerative. NHS subliniază câteva măsuri importante:
-
renunțarea la fumat,
-
reducerea consumului de alcool,
-
alimentație echilibrată,
-
activitate fizică regulată (cel puțin 150 de minute pe săptămână),
-
monitorizarea tensiunii arteriale.
De reținut
Alzheimerul nu începe întotdeauna cu uitare. Primele semne pot fi resimțite în starea de spirit, în capacitatea de a lua decizii sau în felul în care o persoană reacționează la situații noi. Tocmai de aceea, este important să nu ignorăm aceste schimbări, mai ales la cei trecuți de 65 de ani. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât șansele unei vieți mai demne și mai independente cresc.
