Acum un secol, obezitatea era considerată unul dintre factorii de risc pentru starea de sănătate a omului, însă acum 22 de ani, în 1997 Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut obezitatea ca o afecțiune cronică evolutivă.
Astăzi, medicii spun că asistăm la o adevărată epidemie de obezitate. În România aproximativ 25% din populația cu vârsta de peste 18 ani are obezitate.
Atunci când dietele, schimbarea stilului de viață, sportul sau medicația nu face față, nu are efectul dorit, în cazul pacienților cu obezitate severă și morbidă, chirurgia obezității sau bariatrică este unica soluție de tratament care are efect. Atenție! În cazul copiilor astfel de proceduri nu sunt permise.
Însă, decizia de a ajunge la operație nu se face de la început, ci după ce acel pacient a parcurs unele etape. Astfel, la început se va recurge la un regim alcătuit de un specialist în nutriție, apoi se va trece la metode endoscopice, cum este montarea unui balon gastric care nu permite consumul unei cantități mari de alimente sau acoperirea unei suprafețe importante din tubul digestiv cu un burlan de plastic care se introduce prin gură. Astfel, mâncarea va trece prin acest burlan dar nu va intra în contact cu intestinul, ceea ce duce la limitarea absorbției alimentelor.
În stabilirea diagnosticului de obezitate se utilizează indicele de masă corporală (IMC) care reprezintă greutatea divizată la pătratul înălțimii. Obezitatea se stabiliește dacă IMC ≥ percentilă 95, iar obezitatea extremă se definește în cazul unui IMC ≥ 35 kg/m2. Copiii cu un IMC ≥ 40 kg/m2 sunt considerați ca având un risc crescut.
Principalele boli asociate obezității sunt:
- Prediabetul și diabetul zaharat,
- Dislipidemiile, hipercolesterolemiile sau hipertrigliceridemiile,
- Pre-hipertensiunea și hipertensiunea,
- Steatoza hepatică non-alcoolică sau “ficatul gras”,
- Sindromul de ovare polichistice, a cărui incidență este în creștere și este tot mai des întâlnit la adolescente,
- Sindromul de apnee în somn
Principalele tipuri de intervenții în cazul obezității sunt:
- Inelul gastric de silicon – cea mai ușoară metodă care se realizează laparoscopic. Medicul va fixa un inel gastric de silicon, reglabil care are rolul de a ștrangula stomacul în zona esofagului. Lichidele pot trece în regiunea inferioară, dar cele solide stau în prima parte și dau senzația de sațietate.
- Bypassul gastric. O procedură care înseamnă împărțirea stomacului în două compartimente: unul aflat în continuarea esofagului și un altul complet separat. Alimentele vor ocupa prima porțiune, fără a trece în cealaltă parte a stomacului.
- Gastrectomie longitudinală sau gastric sleeve. Procedura înseamnă secționarea stomacului de-a lungul sau, scoțând din organism porțiunea sa laterală, adică 80% din capacitatea rezervorului gastric.
- Diversie bileo‑pancreatică este o operație care nu se efectuează laparoscopic, se face prin chirurgie clasică.
