Infertilitatea este o problemă de sănătate la nivel global, iar incapacitatea femeilor de a obține o sarcină pe cale naturală este clasată pe locul 5 în topul dizabilităților care afectează omenirea.
Statisticile Organizației Mondiale a Sănătății sunt îngrijorătoare: milioane de cupluri care-și doresc copii nu-i pot avea din cauza unor afectări ale sistemului reproductiv.
“Există mai multe categorii de pacienți. În prima categorie care reprezintă 10-15 la sută din pacienți, intră femeile care se confruntă cu probleme de ovulație. Apoi, există categoria de paciente cu probleme tubare, ale trompelor uterine, care reprezintă cam 17-20 la sută din cazuri. Există și factorul masculin, unul din 4 pacienți având diverse tulburări care afectează calitatea materialului seminal, a spermei. Pe lângă aceste situații, vedem și cupluri care nu pot avea copii pe cale naturală, deși investigațiile nu arată vreo problemă. Acestea sunt cazurile de infertilitate de cauză necunoscută. Avem și situații mai deosebite așa cum este cea când pacienta suferă de endometrioză. De asemenea, între 5 și 10 la sută dintre femeile care nu pot avea copii au probleme la nivel uterului”, descrie situația dr. Deniz Usal.
Doctorii pun diagnosticul de infertilitate atunci când cuplurile nu obțin o sarcină pe cale naturală după un an de încercări. De altfel, într-un cuplu fără probleme de sănătate, șansele ca femeia să rămână însărcinată sunt de 15 la sută în prima lună, de 50 % în șase luni și ajung la 80 la sută într-un an. După această perioadă, se impun teste speciale.
“Urmărim 3 aspecte: dacă femeia are o rezervă de ovocite, dacă sperma este normală și dacă trompele sunt deschise sau nu. Dacă identificăm vreo problemă la unul dintre cele 3 aspecte, atunci putem începe tratamentul pentru a rezolva problema respectivă. Dacă, de exemplu, nu depistăm nicio problemă și nu este nici endometrioză, atunci putem diagnosticul de infertilitate de cauză necunoscută. În cazul cuplurilor cu infertilitate de cauză necunoscută, când femeia are mai puțin de 37 de ani și o rezervă normală de ovocite, recomandăm să mai aștepte o sarcină între 6 luni și un an. Dacă la celelalte categorii de paciente am descoperit motivul pentru care suferă de infertilitate, fie recomandăm inseminare, fie fertilizare in vitro”, completează specialistul în tratarea infertilității, Deniz Usal.
Fertilizarea in vitro este o procedură care se aplică în lume de aproape 40 de ani. Până astăzi, aproximativ 5 milioane de copii au venit pe lume datorită medicinei reproductive. Performanțele acesteia se îmbunătățesc permanent și reușesc să vină în ajutorul celor care vor să aibă copii chiar și după 40 de ani. De altfel, după vârsta de 35 de ani, numărul de ovule scade vertiginos. În plus, există și situații când femeile se nasc cu un număr mic de foliculi care vor genera ovulele. Medicina reproductivă are soluții și pentru astfel de situații.
“Dacă o pacientă de 37 de ani are o rezervă normală de ovocite și s-a hotărât ca în următorii 5 ani să nu rămână însărcinată, atunci recomandăm criogenarea ovulelor. De asemenea, dacă o femeie trebuie să facă chimioterapie, atunci recomandăm procedura înainte de tratament.În plus, fiecare femeie are o vârstă biologică diferită. De exemplu, o tânără de 25 de ani poate avea o rezervă mică de ovule, ca o femeie de 45 de ani. Nu există o vârstă standard la care se recomandă o testare a fertilității. Dacă o femeie ia decizia să-și crioprezerveze ovulele, atunci se recomandă să meargă la ginecolog o dată pe an, ca să vadă exact care este rezerva și în funcție de asta, să facă procedura sau nu”, adaugă expertul în FIV.
Prelevarea ovulelor durează 10 minute, se face cu anestezie ușoară, iar pacientele sunt externate la două, trei ore după procedură. Care sunt șansele de a obține o sarcină din embrioni congelați?
Dr. Deniz Usal spune că “Nu există nicio diferență între embrionii proaspăt obținuți și cei congelați. Cel mai frecvent suntem întrebați dacă embrionul își pierde din calitate după ce este decongelat. Cu 10 ani în urmă, răspunsul ar fi fost da, însă astăzi, datorită tehnicilor pe care le folosim, embrionii își păstrează calitățile și după criogenare. Decicriogenerea și decriogenarea sunt metode care NU afectează rata de succes a procedurilor”.
La ora actuală, ovulele criogenate pot fi păstrate timp de 5 ani. Cât privește tratamentele de stimulare ovariană, acestea sunt personalizate, nu au efecte adverse pe termen lung și nu cresc riscul de cancer sau al altor boli.
